Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2018

Zbor frânt..

Cînd mor, păsările-și închid
zborul în piept, îl strîng
în aripi şi-l duc la cer
să-l împrumute puii
cînd le cresc penele.
Oamenii închid în suflet iubirile, 
le duc pe tărîmul fără dor
unde nu le pot atinge dezamăgirile.
Uneori le împrumută poeții
ca oamenii să nu uite
să dea drumul viselor să zboare.


Tu..Ce faci?

Tu ce faci când ți-e dor, când mai urlu în tine
Doar c-o umbră de lup, la o umbră de cer?
Când trotuarele mele se agață, străine,
De vreun parc de ciment, strâns cu brâie de fier?

Tu ce faci, când ți-e somn dar în haite albastre
Pleacă lupii tăi albi să mă sfășie lent
Iar pe străzi, felinare părăsite și proaste
Își prind razele-n coadă și pășesc neatent
Peste umbra ta albă, răvășită și rece,
Coborând din mansarda unui vechi anonim?

Tu ce faci când ți-e dor, și ți-e somn și nu-ți trece?
Eu... sunt bine! Mi-e somn, și mi-e dor să ne fim...


Versuri de Mai

M-ai văzut.
M-ai făcut să zâmbesc.
M-ai îmblânzit.
M-ai iubit.
M-ai făcut să plâng.
M-ai uitat.
Mai rămâi.

Mai plâng.
Mai plângi uneori.
Mai zâmbesc,
mai zâmbești uneori.
M-ai îmblânzit,
te mai iubesc.


Vama veche

Reflecții

Unii fac ce simt, alții fac "ce trebuie".

    Pentru unii distanțele și timpul sunt doar amănunte, pentru alții sunt piedici și scuze.

    Unii se iau pur și simplu de mână și lumea devine a lor. Alții-și folosesc mâinile să se lupte între ei, să arate vinovați. O lume plină de victime și niciun vinovat.

    Unii se privesc în ochi și zâmbesc, alții privesc în pământ și reproșează.

    Pentru unii este despre ce îi face fericiți, pentru alții este despre ce nu le convine.

   Poți să trăiești o viață fără să iubești nimic, de frică să nu pierzi. Poți să nu lupți pentru ce iubești, de frică să nu fie prea greu și să nu reușești. Poți să trăiești o viață întreagă în "curtea" lui "așa trebuie" și să privești peste gard trotuarul lui "aș vrea altfel ". Poți să faci toate astea știind, de la bun început, că totul se va termina la un moment dat.

Între două bătăi de inimă..

Locuiesc între două bătăi de inimă,
pe marginea însorită a visului tău.
Sub streaşina casei mele
si-au clădit cuib rândunele cu ochi vii,
frac strălucitor şi pui golaşi
cu ciocuri tivite auriu.
Din când în când nori nimbus se-adună
şi plâng peste noi cu stropi
repezi, purificatori
teiu-şi înalţă crengile, alungă norii
şi pictează în zare un curcubeu.
Nopţile-mi sunt violet,
o lună cât roata carului
îmi şopteşte poveşti cu zâne
şi Feţi Frumoşi din lacrimă.
În colţul meu de suflet
timpul curge pe vârfuri,
să nu tulbure liniştea gândului,
dimineţile vin cu zâmbet,
roşu răsărit le îmbujorează.
Tu ştii, doar locuiesc între două bătăi de inimă,
pe marginea însorită a visului tău.