Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2018

Like...for real

dacă vrei să fii altcineva
pentru câteva ceasuri
fă-o fără rețineri
întinde-ți gândurile
și aruncă-te într-o carte

în rest fii tu însuți
orice altă poziție umană
pe planeta asta minunată
e pe deplin ocupată

Azi simt totul pe dos

Azi simt totul pe dos.
Vreau să te uit și îmi ești mai abitir că oricînd. Lumea îmi pare cu susul în jos și-mi place să cad.
Îți dai seama... pic în cer!
 De cînd am marea deasupra capului nu mai trebuie să privesc nici măcar înainte.
Îmi beau cafeaua din căpruiul ochilor tăi și privesc un delfin. Face tumbe în jurul soarelui.
Mintea îmi țese-un năvod în care adun tot albastrul de sus, de jos și din tine...

Dor

ninge,
și eu mă
preumblu,
pe străduțe
pustii.

tu nu vii...




Nesfârșitele ploi..

Tu știi să îmi ierți nesfârșitele ploi
ce separă cer de pământ în lumina din noi,
un vis tras la sorți, trăit doar în șoapte,
răsărit dintr-o umbră altoită pe-o noapte.
Tu poți să-mi aduci asfințitul mai jos,
desfrunzit de tăcerea din nopți de-abanos,
cuvântul uitat în setea de-atingeri,
ferestre spre rai pictate de îngeri...
Se miră-nserarea de-atâta apus,
când lacrimi coboară în gândul nespus,
și aduci visul tău în visu-mi pierdut,
tristețe cu zâmbet limpezite-n sărut...



Imperfectă

Pentru perfecțiune îmi rezerv o altă viață. Pe asta, vreau să o trăiesc așa imperfectă cum sunt.  Cu toate cicatricele, bandajele și plasturii imperfecțiunii mele, la vedere.

Ai grijă ce capsule ții lângă tine..

Omul e ca un medicament tip capsulă: înveliș, substanță activă și excipienți. Unii au învelișul superb colorat, o pletoră de excipienți și o substanță activă cu efecte pozitive neglijabile; aceștia sunt cei mai mulți. Alții au un înveliș fragil care se topește imediat și granulele veritabile se pierd în scurt timp, prematur. La unii învelișul e respingător, dar substanța activă face realmente minuni - totuși, sunt judecați repede și evitați din pricina aspectului. Alții au capsula frumoasă, dar dacă îi scanezi cu atenție constați că sunt medicamente false, fără component activ, ci doar un praf lung lipsit de noimă. Unii au doar substanță activă care se vede chiar prin capsula extrem de subțire și transparentă; ei sunt pâinea lui dumnezeu. Alții au înveliș dur și elemente care se eliberează treptat și fac doar rău, puțin câte puțin.

Ai grijă ce capsule ții lângă tine.

Oare o sa-ti amintesti?

Mda..

Probabil cel mai greu în viața asta e să rămâi nealterat de toată urâțenia din jur. Să reziști la toate provocările -orgolii, micimi, zoaie, tâmpiți cu aere de intelectuali sau tâmpiți pur și simplu, găunoși poleiți cu sclipici, ipocriți, lași, oportuniști...- la toată fauna asta din ce în ce mai hidoasă, mutantă, de neprivit, de nerespirat. Să nu te transformi în ei. Să nu te rătăcești iremediabil pe tine de tine, să mai poți să crezi și să lupți pentru eleganța sufletului, pentru politețe, pentru zâmbet ca formă de salut, pentru onoare, pentru dragoste, pentru povești, pentru versiunea ta cea mai bună -care, vai, contează atât de puțin, spre deloc, în ecuația reușitei zilelor noastre- sau măcar să reușești să rămâi cel care ești. Să nu-ți pierzi speranța, să poți măcar să mai joci inocența, dacă de salvat e cu neputință. Să mai crezi în oameni, să rămâi conectat la lumea ta paralelă, fără să-i fii prizonier, ci doar cât să nu uiți, să nu uiți ce contează pentru tine.
Îmi spunea cine…

Silence isn’t empty. It’s full of answers..