Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2018

Începuturi

Când erai copil, nu te întrebai ce e fericirea, nu o căutai.
  Căsuța din copac, castelul din nisip în care ai fi vrut să locuiești, comoara ascunsă, aripile imaginare cu care zburai oriunde. Nu aveai multe "bagaje" să te tragă înapoi. Erai tu și visele tale. Nu știai că nu poți, nu cunoșteai frica..


Cândva

(I)ubirea asta.. ce vis urât!
Cândva am crezut și eu în ea, dar a dispărut precum un fum!
Cândva, trăiam, respiram, eram vie. Acum nu mai sunt decât o umbră..
Cândva, jurămintele și promisiunile îmi erau sistem de referință, acum sunt doar amintiri dureroase..
Cândva..
Am fost Doi și o (i)ubire!
Acum e doar pustiu..

(Ne)Lacrimile

Definiri

Încă simt fiorul șoaptei ce-a durut,
Mi-ai spus că tu nu ești sfîrșit sau început.

Te-ai ghemuit în mine și te-am simțit un TOT,
Să te cuprind în mări și-n ceruri, tot nu pot,

Încerc cu mintea-mi gravă să îți dau contur
Și nu mi te asemeni cu nimic din jur.

Mi-ai devenit gravură în sînge și în carne,
Edenul și ispită, mere ionatane,

Îmi ești păcatul dulce, războaie, cuceriri,
Mă prăbușesc în tine, renunț la definiri.

Azi iar e joi

Azi iar e joi, iar timpul stă acasă,
Ascuns sub un cearșaf atins de noi.
Ne spionează lumea prin fereastră
Cum ne desprindem, întristați și goi.

Azi iar e joi, iar ceasurile toate
Se vor opri cumva, din mersul lor
Iar joia noastră, mirosind a noapte,
Va îngheța și va muri în zbor.

Azi iar e joi, iar eu îmi tac și-mi dor


Like...for real

dacă vrei să fii altcineva
pentru câteva ceasuri
fă-o fără rețineri
întinde-ți gândurile
și aruncă-te într-o carte

în rest fii tu însuți
orice altă poziție umană
pe planeta asta minunată
e pe deplin ocupată

Azi simt totul pe dos

Azi simt totul pe dos.
Vreau să te uit și îmi ești mai abitir că oricînd. Lumea îmi pare cu susul în jos și-mi place să cad.
Îți dai seama... pic în cer!
 De cînd am marea deasupra capului nu mai trebuie să privesc nici măcar înainte.
Îmi beau cafeaua din căpruiul ochilor tăi și privesc un delfin. Face tumbe în jurul soarelui.
Mintea îmi țese-un năvod în care adun tot albastrul de sus, de jos și din tine...

Dor

ninge,
și eu mă
preumblu,
pe străduțe
pustii.

tu nu vii...




Nesfârșitele ploi..

Tu știi să îmi ierți nesfârșitele ploi
ce separă cer de pământ în lumina din noi,
un vis tras la sorți, trăit doar în șoapte,
răsărit dintr-o umbră altoită pe-o noapte.
Tu poți să-mi aduci asfințitul mai jos,
desfrunzit de tăcerea din nopți de-abanos,
cuvântul uitat în setea de-atingeri,
ferestre spre rai pictate de îngeri...
Se miră-nserarea de-atâta apus,
când lacrimi coboară în gândul nespus,
și aduci visul tău în visu-mi pierdut,
tristețe cu zâmbet limpezite-n sărut...



Imperfectă

Pentru perfecțiune îmi rezerv o altă viață. Pe asta, vreau să o trăiesc așa imperfectă cum sunt.  Cu toate cicatricele, bandajele și plasturii imperfecțiunii mele, la vedere.

Ai grijă ce capsule ții lângă tine..

Omul e ca un medicament tip capsulă: înveliș, substanță activă și excipienți. Unii au învelișul superb colorat, o pletoră de excipienți și o substanță activă cu efecte pozitive neglijabile; aceștia sunt cei mai mulți. Alții au un înveliș fragil care se topește imediat și granulele veritabile se pierd în scurt timp, prematur. La unii învelișul e respingător, dar substanța activă face realmente minuni - totuși, sunt judecați repede și evitați din pricina aspectului. Alții au capsula frumoasă, dar dacă îi scanezi cu atenție constați că sunt medicamente false, fără component activ, ci doar un praf lung lipsit de noimă. Unii au doar substanță activă care se vede chiar prin capsula extrem de subțire și transparentă; ei sunt pâinea lui dumnezeu. Alții au înveliș dur și elemente care se eliberează treptat și fac doar rău, puțin câte puțin.

Ai grijă ce capsule ții lângă tine.

Oare o sa-ti amintesti?

Mda..

Probabil cel mai greu în viața asta e să rămâi nealterat de toată urâțenia din jur. Să reziști la toate provocările -orgolii, micimi, zoaie, tâmpiți cu aere de intelectuali sau tâmpiți pur și simplu, găunoși poleiți cu sclipici, ipocriți, lași, oportuniști...- la toată fauna asta din ce în ce mai hidoasă, mutantă, de neprivit, de nerespirat. Să nu te transformi în ei. Să nu te rătăcești iremediabil pe tine de tine, să mai poți să crezi și să lupți pentru eleganța sufletului, pentru politețe, pentru zâmbet ca formă de salut, pentru onoare, pentru dragoste, pentru povești, pentru versiunea ta cea mai bună -care, vai, contează atât de puțin, spre deloc, în ecuația reușitei zilelor noastre- sau măcar să reușești să rămâi cel care ești. Să nu-ți pierzi speranța, să poți măcar să mai joci inocența, dacă de salvat e cu neputință. Să mai crezi în oameni, să rămâi conectat la lumea ta paralelă, fără să-i fii prizonier, ci doar cât să nu uiți, să nu uiți ce contează pentru tine.
Îmi spunea cine…

Silence isn’t empty. It’s full of answers..

de iernile noastre mai știi?  râdeam,  în ninsoare, ca niște  copii...

Iarna singurătății noastre

Frânturi de suflet

A fost niciodată, se făcea parcă era odată, când mă iubeai. Îmi spuneai că nu-ți place frigul, că ți-e frică de tunete și că nu vrei să mă pierzi. Eu te înveleam noaptea cu pilota albă, alungam tunetele strâmbându-mă la ele prin ferestră să vadă că nu ne temem. Ne promiteam că niciodată nu ne vom pierde. Odată a venit o zi când ne-am pierdut. Odată, niciodată, odată timpul a trecut amestecat și s-a făcut odată când nu m-ai iubit niciodată .
A fost așa de frumoasă ziua aia în care urma să te întâlnesc. Nu te iubeam încă, nu te pierdusem încă..

Mâine..

Mîine nu e în calendar,  e un cuvînt amar  ce ne-amăgeşte că timpul nu e limitat.  E doar un azi întîrziat  pînă în zori,  cînd ne trezim şi ne-amînăm viaţa cu o zi.  E timp, gîndim,  e timp, de mîine-ncepem să trăim,  dar azi,  azi e-o nouă zi  cu întrebări fără răspuns,  cu răsărit şi cu apus  şi sunt atîtea de făcut  în intervalul ăsta scurt,  prea scurt pentru trăit.  De mîine...  de mîine-i altceva  şi vom vedea. Apoi ne trecem rînd pe rînd,  cu ieri cu azi,  cu amînări,  cu renunţări,  cu răsărit pierdut  şi cu apus grăbit  cu stol de ore-n zbor,  pînă cînd mîinele dispare şi visul e doar amintire  în gîndul celor ce rămîn  să-mpartă răsăritul şi apusul  între imperiosul  azi şi improbabilul  mîine care nici măcar  nu s-a născut, e doar  iluzia unui azi întîrziat  cu un răsărit.

Dor de mare..

te-am visat azi noapte, din nou...
am vrut să povestesc cum a fost, dar cuvintele poartă doruri ce zdrobesc finețea simțirii.
oricum,  nu ești niciodată la fel... tu cu tempoul tău nebun!
într-o oră poți fi largisimo spre presstisimo cu tot ce se află între.
zbucium și smerenie...
doar tăcerile îți sunt la fel
azi noapte am fost răsărit și tu ai tăcut frumos.
așa te-am întîlnit prima dată, în liniștea dintre două valuri.
aveam cu mine un vis și o scoică...

Miros de mare şi cafea

Ninge...

Ninge, și e ger, și doare că mi te-am pierdut de-odată, viscolind sub felinare îngropate în zăpadă,
Ninge și e întuneric, iar prin parcuri, umbra ta parc-aleargă, prin zăpadă, spre un colț de cafenea
unde-acum o veșnicie îți citeam pe-un plic de ceai…
Ninge în povestea noastră. Ninge... iar tu habar n-ai!

Eu fără tine..

Si brusc am inteles ca fara tine
Nici eu in toate mintile nu sunt,
Sa fug si sa ma-ntorc aici imi vine,
Sa nu-mi mai aflu locul pe pamant.

Atat de grabnic mi-ai intrat in sange,
Atat de mult traiesti in sinea mea,
Incat si zgariindu-ma as plange,
Temandu-ma ca-n stropi te pierd cumva.

Nu este primavara nicaierea,
Cu muguri morti paltonul ti-l inchei.
Cu fierea primaverii caut mierea,
Iar tu existi, iubito-n locul ei.

Si brusc am inteles ca fara tine,
Eu insumi mor si nu pot invia,
Desi am fost nascut, cum stii prea bine,
Ca sa te apar si-mpotriva ta!

(Adrian Păunescu)

Carusel

Vom lăsa lumea asta tot pe-atât de proastă şi de rea cum am găsit-o la venire.

Voltaire


Luni, într-o abordare pozitivă

Dialog cu timpul

- Ai început să simţi nevoia să mă ascunzi.
- Mă joc.
- Sper că n-ai de gând să mă ştergi.
- Într-o zi poate voi avea.
- De ce ai face una ca asta?!
- De ce nu?
- Eu am întrebat prima!
- Îmbătrânesc.
- Şi?!
- N-ai cum să înţelegi.
- Înţeleg că nu înţelegi nimic din opera noastră.
- Despre ce vorbim, de fapt?
- Despre versurile scrise pe chipul tău.
- Nu ştiu ce zici acolo, eu n-am scris nimic pe chipul meu
- Tu ai dictat.



Vacanță

Lună plină

Unele seri sunt ca un sfîrşit. Un sfîrşit cu lună plină. O fi bine? O fi rău? Doar timpul poate spune.

Dor

Azi îmi este dor de tine, mâine.. [...]o să îți fie dor, să-mi fie.





Cafeaua nu pătează suflete

Gust de iubire

m-aș izola,
cu tine,
într-o iarnă
cu gust
de iubire...




Duminică de iarnă

Zbor

Păi da!... nu sunt o fiinţă obişnuită, pentru că mi-am permis să fiu altfel... iar atunci când sunt altfel păşesc dincolo de limite... Totul e posibil... trebuie să crezi!

Declarație

Poate că pot doar să iubesc aşa cum nimeni nu iubeşte.


Sunset and sky..

Un alt apus, o altă poveste..

Între cer și pământ

Am învățat că singurul drept care ne rămâne până la moarte este acela de a iubi. Și cei care pe parcursul vieții încearcă să ni-l ia prin minciună, răutate, ură, nu fac altceva decât sa ni-l întărească. Nu poți, deci, să descumpănești hoții de iubire decât iubindu-i. Nu iubim pentru a ajunge în cer, ci pentru a muta cerul pe pământ. Daca am iubi ca să putem atinge viața veșnică, atunci dragostea ar deveni o obligație. Dragostea este argumentul omului că este altfel decât orice făptură pământească. Restul o face din instinct.


Iarna nu-i ca vara..

Eu sunt o şoferiţă model. Pe astfel de condiţii meteo, fac loc participanţilor la trafic cu orice risc . Chiar şi cu acela de a rămâne suspendată pe un maldăr de gheaţă. Dar...cum sunt femeie , se găseşte câte un gentelman să mă ajute: -Aveţi probleme? - Mda...cred că am rămas înţepenită aici.  -Si...vreţi să vi-o trag sau să vi-o împing? ...plm...ori eu sunt obsedată sexual şi lingvistic , ori chiar a sunat porno! -Nu , mersi! -Da' de ce? -De-a dracu şi mai zi ceva!! Şi a plecat. Eu tot acolo am rămas. După vreo juma' de oră, când deja mă apucaseră damblalele, opreşte un alt domn. Mai înaintat în vârstă şi foarte politicos: -Sărut mâna. Pot să vă ajut? -Ajutaţi-mă!! Trageţi-mi-o!!! Impingeţi-mi-o !!! Faceţi ce vreţi!!! -Eu ma gandeam să o scot, dar dumneavoastră alegeti acum... Şi a scos-o! Mulţumesc, neneaaaa!!!

Revelație

Mi se împlinesc visele rând pe rând și totuși..
Ceva lipsește!


Bună dimineața

Miros de cafea și de iarnă ce șuieră și trosnește. Tot ce-ți poți imagina este posibil..


Îți amintești?

Îţi aminteşti când mă iubeai până la perfuzie? Ochii tăi căutau să se agaţe de aerul meu, Ar fi vrut să-l respire măcar pentru o secundă, Buzele îţi tremurau fără să le pese că nu mai au culoare Luaseră dorul pe cont propriu şi le durea Până la leşin, până la capăt, până la mine.
Îţi aminteşti când mă iubeai până la perfuzie? Şi îţi era deopotrivă teamă de viaţă si de moarte,  Îţi tremurau genunchii, umerii, ochii, inima Erai de un alb care strălucea si aprindea Era albul acela mântuitor al iubirii totale Când nu mai ai nevoie de nimeni si de nimic Doar de frisonul solemn care să te vindece de mine.
Îţi aminteşti când mă iubeai până la perfuzie? Şi desenai pe toţi pereţii inimile noastre Albe şi ele, cu contururi când negre, când roşii De parcă ar fi fost date în urmărire generală, Iar venele tale erau atât de clare şi frumoase Corăbii, vele, catamarane s-ar fi putut avânta Să-ţi ducă sângele cu viteza luminii până la tine, până la mine.
Îţi aminteşti când mă iubeai până la perfuzie? De nu mai ştiai de ti…

Fragment

"Cînd eşti trist de tot, îţi vine să dormi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau, dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale... Da. Îţi vine să dormi cînd eşti trist. Şi să uiţi... Dar cînd te deştepţi? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou!..." 
— Ionel Teodoreanu

Povești

Iarna scrie poveşti
pe geamuri...
Când mă trezesc, le citesc
în tăcere...


Hai-hui prin București

Domeniul Manasia

Intre timpuri..

Stranie senzatie, care ma lasa cu un gust rece, lipit de cerul gurii, si un plans statut, salciu. Ce fals pare! Dar gestul nemuritor este acolo, iar expresia la fel. Spun ca eram diferita atunci cand varsta naivitatii inca mijea alba, pe fata mea. Si uneori imi mai trece pe fata un suras la fel de pur, la fel de fantomatic, o ramasita a binelui, la aceasta varsta a tineretii, care nu vrea sa se indeparteze de mine. Sunt fascinata de etapele pe care le parcurge un om, cu lipsa de constientizare acerba a ceea ce e trecut, a ceea ce s-a stins. Multi dintre cei aflati in jurul meu par sa nu se schimbe vreodata, par sa nu nazuiasca la mai mult, par sa nu poarte intiparite insemnele clipei ce se duce. O viata anosta care nici nu merita sa fie imortalizata, banala, fara suflu divin. Raman cu o ruptura a timpului in care ma prind cu speranta ca prezentul nu mai trece, ci sta aproape de mine, neschimbat. Revenind la realitate, vad figura mea de acum, matura, pe care o voi pastra inchisa bine i…

Lună plină

Nu-s lumi în care să fug, și nici clipe prin care s-ascund cerul ăsta prelung unde nici păsări nici îngeri n-ajung, doar ierni ce coboară rodind către seară pe palmele întinse, uscate cuvinte ce-au fost cândva mângâiate.
Îmi sângeră noduri de sorți în vise cerșind pe la porți, cu sânge reavăn până la neîndurare peste crucea ce-mi doare o singurătate și jumătate.
Câte stele pot să cadă-ntr-o noapte?..

Primul răsărit din an..

Cand te trezesti devreme pentru o zi de 1 ianuarie si lumea inca mai doarme, ai timp sa iti asculti gandurile. Sa te vezi si auzi asa cum iti dai voie mult prea rar sa o faci, sa nu iti dai gandurile cu mana, la o parte, cand le simti strecurandu-se langa tine. Si e liniste de-ti tiuie urechile, te dor mainile de la cartea din brate, zambesti la mesajul de pe semnul de carte si-ti mai promiti o data ca o sa iti pese mai mult. De tine. Pentru ca uite, e liniste de poti sa te auzi vorbindu-ti raspicat si inca nu ai apasat niciun buton ca sa spargi monologul cu putina muzica, cu ceva zgomot. Si abia atunci iti dai seama cat ai tanjit dupa liniste.
Sa va fie cu linistea aventurii nebunesti sau cu aia a bratelor care vegheaza somnul, noaptea tarziu. Dar sa va fie cu liniste.