Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2017

Marea mea, e aici și când tu nu mai ești..

"Te iubesc , nu pot să trăiesc fără tine. Nu-mi pot imagina viața fără prezența ta.

Și au trăit fericiți până când el a putut să trăiască și fără ea. Se vindecase de te iubesc ul acela de început. Trecuse. Nu-și mai striga durerea lipsei. Era complet acum. Avea câteva ambalaje strălucitoare prin buzunarele sufletului. Uneori, în serile de iarnă, mâinile ascunse de frig le făceau să foşnească "

Bate vântul. Marea foşneşte și împinge spuma spre mal..



Întuneric

Una dintre calitățile întunericului este că te lasă să-ți imaginezi foarte multe lucruri. La cinci dimineața, când cerul e negru de nu-i poți desluși profunzimea și tot ce-i sub el e cuprins de negură, un vânt te păcălește și nu-n felul cel rău. E liniște de poți auzi în tine curgerea gândurilor și-n afara ta percepi un pescăruș ce sparge aerul cu țipătul lui puternic. Ce caută ăsta la fereastra mea ar fi o întrebare oportună pentru altă oră, căci la cinci, cu tot calmul, cu întunericul, cu adierea vântului, cu starea potrivită din tine, ești convins și simți că ai, la câțiva metri depărtare de fereastră, marea.

Până una și alta, am făcut o mare cafea.

Bună dimineața.

Regăsire

După o zi în care am privit marea.
Ceai cald, fața parcă ustură puțin. Vântul de septembrie e răspunzator.. Pielea păstrează sarea, părul miroase a mare. Old love.
   "Love of my life , you've Hurt me .. " completează și Queen,  din fundal.
 Parcă e puțin frig, parcă e puțin toamnă,  parcă e puțin ce-ai pe suflet..




Aproape duminică

Discurs despre iubire

Se spune că, îmbrățișarea este cel mai frumos discurs despre iubire. Iubire, cât încape intre doua brațe. Sau aripi. O îmbrățișare de la mare!

Din amintiri, oamenii nu pleacă niciodată

Nu ne aparține absolut nimic. Nici oameni, nici lucruri, nici planuri. Ceea ce nimeni nu ne poate lua niciodată sunt amintirile noastre. Suntem făcuți din amintiri. Amintirile nu se fac din oameni, din lucruri, din planuri. Se fac Trăind. Din viață. Zic ..să vă faceți amintiri. Din amintiri, oamenii nu pleacă niciodată.

Infinit

Privindu-i, simți infinitul. Nu mai e vorba despre tine. Tu nu exiști..
Pe noi, cine ne privește aşa ?



Povești de la mare

Am învățat că timpul este singura resursă distribuită în mod egal tuturor.  Aşa că, gasiți-vă timp pentru lucrurile pentru care nu aveți timp. Şi pentru oamenii pentru care nu aveți timp dar aveți gânduri și suflet.


Fantome

Zorile scaldate in rouă nu se vor mai aprinde pentru noi Și nici stelele de pe cerul de sticlă al nopții nu ne vor mai lumina, Pentru ca Tu nu mai esti Tu și nici  Eu nu mai sunt Eu Suntem azi, doar ielele trecutului și fantomele viitorului. Suntem valul rătăcitor al mării, ce niciodată nu va mai regăsi țărmul, Haotic, se va lovi de stânci fără suflet, fără culoare, fără ecou… Dar în dantela lui va păstra pentru totdeauna memoria noastră, …împreună.

Sete de zbor

Plecările tale îmi lasă verile fara culoare, secate de verde si goale. Lacăte curg peste noapte dintr-un cer, efemer. Nu mi-e teamă de toamnă, nici de rana din spini a dimineților reci, cu frunze murind pe poteci, sau cu ploi nesfârșind în jumătăți de singurătăți...
Mă tem când te-ntorci, de privirea ta cum mă-mbracă zâmbind, ca-ntr-o joacă; îmi nuntesc stele în cer când îmi spui că ți-am fost lumină și rost, adăpost. Mi-e teamă că inima mea rodește petale din cuvintele tale.
Și iar ai să pleci și-ai să mă lași să mă nărui, cum să mă dărui?! Nu vezi? Sunt din ce în ce mai puțină, mai tristă, mai sumbră, am rămas doar o umbră între două plecari ale tale, ca o gară pustie cu ferestrele goale... Câtă tristețe încape în setea de zbor a unei aripi legate? Și cât dor?..
Când totu-i un rug unde să fug?!

What About Us

Timpul nu are timp

… pentru că amânam, pentru că aveam falsa impresie că vom avea timp să le facem pe toate şi că mâine sau luna viitoare vom face cu siguranţă acel lucru pentru care n-avem timp astăzi. Credeam că “te (i)ubesc” va suna la fel de bine şi mâine sau că îmi trebuie timp că să-mi înfrâng orgoliul şi să spun “Iartă-mă!”. Aveam certitudini.  Că mâine va veni cu siguranţă. Încă mai cred asta şi încă mai am prostul obicei de a amâna. Încă mai cred că am tot timpul din lume pentru a-mi revedea prieteni vechi sau pentru a-mi recunoaşte toate greşelile. Încă mai cred că timpul mi-e prieten şi că voi putea face anumite lucruri când vreau eu, cu gândul că “am eu timp să fac şi asta…”. Mă apasă timpul. Îi simt greutatea pe umeri, dar continui să cred că îmi aparţine doar mie şi că mă pot folosi oricând de el. Dar timpul e ştrengar, mi se strecoară printre degete, printre ani şi nu stă-n loc o clipă. Alerg spre nicăieri fără nici o ţintă. Şi simt că azi nu-mi e de ajuns. Îl vreau şi pe mâine. Am atâtea d…

That moment..

Destin

Când eram mică credeam că păsările nu mor. Zburau undeva și nu se mai întorceau niciodată. Credeam că, dacă închid ochii și mă gândesc la mama, ea simte.  Credeam că Lionel Richie îmi face cu ochiul din vitrina librăriei pe lângă care treceam în drum spre școală. Credeam că săpând în nisip, lângă mare, voi ajunge în China ( habar nu am de ce în China, dar când dădeam de apă eram convinsă că nu mai e mult ). Au trecut anii și am văzut că păsările mor și ele, am înțeles ca Lionel le făcea cu ochiul tuturor ce treceau pe lângă vitrina librăriei. M-am prins că nu voi da niciodată de chinezi, săpând în nisip. Dar, dacă închid ochii și mă gândesc la ea, ea simte. Trebuie doar să crezi din tot sufletul și să iubești din tot sufletul.

Oamenii stau în birouri, nu se uită la cer..

Pentru că, toamnă..

Ce suntem în afara amintirilor noastre? Trăim și uităm în fiecare zi. Unele trăiri se agață de noi ( doar ele știu pe ce criterii ) și rămân acolo pentru totdeauna. Un zâmbet, o voce, o clipire, o şoaptă la ureche, un gust.
Am vrea, poate, să salvăm de la uitare mult mai multe momente, mai mulți oameni, mai multe trăiri. Nu le putem salva. Putem doar să le iubim.

Testament

spune-i verii
că te-am uitat.
eu îi spun
toamnei
că nu pot,
de fapt...


Toamna sufletului meu

Sunt tăceri care trebuie privite, ascultate, citite, simțite sau pur și simplu acceptate..
Atât!


Late lunch