Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2017

Sunrise

"Tu ai să pleci şi ai să mă părăseşti şi o să ţi se facă dor şi o să te reîntorci.
De căldura mea o să ţi se facă dor şi de răceala ta o să ţi se facă piatra."






Promise

Nu stiu ultima data cand am citit o carte atat de bine scrisa, atat de calda si dureroasa in acelasi timp. Nu stiu ce m-a mai facut sa realizez inainte ca puterea de a fi ursuz sau uracios e doar cea mai duioasa arma de autoaparare atunci cand ranile sunt deschise. Nu stiu ce mi-a mai luat zambetul de pe fata cu atata rapiditate, ca o arsura in plex cateva secunde mai tarziu. Si nu stiu cum sa v-o zic altfel: cititi-o si cunoasteti-l pe Ove. Indiferenti nu are sa va lase. That's a promise.

"Rasul acela avea sa il faca toata viata sa se simta ca si cum cineva alerga descult in pieptul lui." (Un barbat pe nume Ove - Fredrik Backman)


Lung drum..

Bucovină plai cu flori..
(Şi cu mănăstiri..)
:)

Secunde suspendate

De cele mai multe ori rămânem în urma pașilor făcuți, ne pierdem gândurile în sufletele altora, ne pierdem zâmbetul în lacrimile ce nu se văd, ne pierdem visele în viitorul ce pare gri! Așteptăm la un semafor ce nu are niciodată verde și nu putem întoarce niciodată pentru că am merge pe contrasens!
„-E timpul?
-Nu e timpul!
-Și dacă nu e timpul atunci ce e?”
Niciodată nu știm când e timpul și dacă e timpul pentru lucruri care trebuie făcute!

Mi-e dor..

Să mă plimb cu tălpile goale prin iarbă.
Să atârn într-un hamac.
Să desfac o pungă cu pufuleți.
Să plutesc în mare.
Să bag mâna în nisip.
Să te îmbrățișez.
Să adorm cu o carte pe piept.
Să îți spun o poveste.
Să te ascult.
Să mănânc cocoșul unui pepene roșu.
Să stau sub o stropitoare.
Să aud zgomotul ploii.
Să privesc răsăritul soarelui.
Să dorm o oră la prânz.
Să râd cu gura până la urechile tale.

Să...
mai departe completați voi. Lucruri care vă fac un pic mai fericiți.


Dragă inimă,

Știu cum stai tu acolo, în capul pieptului, și bați zi de zi, oră de oră, minut de minut, secundă de secundă, tum ta ta, tum ta ta, odihnindu-te puțin spre deloc. Când mă mut pe partea stângă, te aud. Când am câte o emoție, îți simt ritmul galopant, încă regulat; percep o senzație ciudată spre gât și-mi imaginez cum urci iute pe o scară și te așezi ușurel, oprindu-mi corzile vocale. Când sunt protagonista vreunui atac de panică, ba o iei la trap, ba parcă te oprești, umplându-mă de angoase. Cred că o să mor din cauza ta. Poate nu acum, poate mai târziu, dar cred că o să mor din cauza ta. Îți sugerez să iei totul mai ușor. Să nu mai pui toate lucrurile la tine, să te relaxezi un pic, să-ți faci treaba ta esențială și nimic în plus sau în minus, că altfel bate la ochi. Mă rog nici să nu ajungi de piatră, că nu e bine. O inimă de piatră ce trimite prin corp, nisip? Parcă văd una dură, cum se frământă, cum se erodează treptat, până dispare. N-aș vrea să nu mai am inimă din cauză că am av…

9 Vieți sau (ne)murire

Doruri

Doar marea învinge în mine tot ce am îngropat în uitare... Dorurile au miros de sare, sunt dulci-amare.

Lumea mea

Părul îmi miroase a zahăr ars. Ochii mei au gust de toamnă. În vise eu fac primul pas. Culeg din crizanteme zâmbete de doamnă.

Câteodată, ca să putem trăi, îi declarăm război vieţii.

Pe o strada din Londra

Azi, pe o strada din Londra, o fetita s-a indragostit pentru prima oara.El era aproape hipnotizant cu parul lui lung, cu atitudinea aia sigura, greu de descifrat, cu chitara neagra din care i-a cantat ei, aproape Pink Floyd. Ea i-a dansat tot timpul, in rochita ei roz, cu parul balai ciufulit de entuziasm, de vant, de privirea si zambetul lui pe alocuri. Si era bine. 
Azi, pe o strada din Londra, o fetita si-a pus prima caramida acolo unde isi va desena iubirile, trairile, durerile peste ani. Acolo unde inca mai crede ca atunci cand ceva te cheama alaturi, sa traiesti, sa visezi si sa simti, nu trebuie sa iti mai pese cati s-au adunat in jurul tau sa caste gura, sa comenteze, sa le fie dor sau doar sa isi traga sufletul. Pentru ca in momentul ala, merita. Orice.
Azi, pe o strada din Londra, o fetita cu parul balai si printul ei cu chitara neagra mi-au adus aminte. De poveste.