De-ale vieții..

Repeţi zilnic, ca un automat, aceleaşi gesturi. Te trezeşti. Faci o cafea. Pleci la muncă. Înjuri traficul. Ajungi. Munceşti. Mănânci. Pe colţul biroului. Ceva care nu îţi place. Care are gust de hârtie. De carton. Dintr-un carton. Munceşti iar. Ca să ce? Ca să poţi, apoi, pleca de la serviciu, către casă, prin aceeaşi aglomeraţie. Către o casă care, de cele mai multe ori, nici nu îţi aparţine ţie. Către o casă care, nici măcar, nu îţi place. Sau nu îţi mai place. Unde se consumă, în sacade ieftine, putrezirea ta şi, eventual, a partenerului de viaţă. Mă rog. A ceea ce se numeşte viaţă. Şi, care, până la urmă, şi aia îţi e amanetată. La bănci. La stat. La companiile de telefoane. La gaz. La electricitate. 
În rest toate bune.. 

Comentarii

Victor a spus…
Si intre toate astea trebuie sa ne facem timp sa simtim. O carte, un film, o melodie, o floare, un nor. E greu uneori dar alta sursa de fericire nu avem.

Postări populare