Treceți la conținutul principal

Suflet în primăvara vieții

Mă gîndeam ieri cînd îmi tîram pașii prin parc sub mîngîierea blîndă a soarelui că primăvara asta îmi rînjește răutăcios de sub toate florile cu care o împodobește natura. 
O iubesc fără condiții și ea știe, ingrata, știe și mă lovește de fiecare dată în plin, cu plăcere, cu sadism.
 Mă gîndeam că eu n-o să pot muri niciodată primăvara, nici măcar pe bucăți, pe jumătate, nu. Îmi va lua ea pe rînd bucăți din suflet, apoi mă va amorți cu parfum de iarbă crudă, cu ploi repezi, cu copaci în floare și n-o să mă lase să mă trezesc decît tîrziu, către vară, cînd frunzele freamătă și copacii dau umbră, cînd corcodușele și caisele sunt numai bune de mîncat cu sare. Atunci e deja vară și poate că vara mă va duce cu totul cînd va veni timpul, așa cum m-a adus pe aici. 
Nu voi muri primăvara, nu. O iubesc prea mult, iar ea mă urăște cu aceeași măsură, e un echilibru între noi.



Comentarii

Anonim a spus…
Briliant!
danplux a spus…
😊 Ză priti gărl?
danplux a spus…
Ah..fotografia asta!
Black Swan a spus…
;)
Liber la visare!
:))

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.