Suflet în primăvara vieții

Mă gîndeam ieri cînd îmi tîram pașii prin parc sub mîngîierea blîndă a soarelui că primăvara asta îmi rînjește răutăcios de sub toate florile cu care o împodobește natura. 
O iubesc fără condiții și ea știe, ingrata, știe și mă lovește de fiecare dată în plin, cu plăcere, cu sadism.
 Mă gîndeam că eu n-o să pot muri niciodată primăvara, nici măcar pe bucăți, pe jumătate, nu. Îmi va lua ea pe rînd bucăți din suflet, apoi mă va amorți cu parfum de iarbă crudă, cu ploi repezi, cu copaci în floare și n-o să mă lase să mă trezesc decît tîrziu, către vară, cînd frunzele freamătă și copacii dau umbră, cînd corcodușele și caisele sunt numai bune de mîncat cu sare. Atunci e deja vară și poate că vara mă va duce cu totul cînd va veni timpul, așa cum m-a adus pe aici. 
Nu voi muri primăvara, nu. O iubesc prea mult, iar ea mă urăște cu aceeași măsură, e un echilibru între noi.



Comentarii

Anonim a spus…
Briliant!
danplux a spus…
😊 Ză priti gărl?
danplux a spus…
Ah..fotografia asta!
Black Swan a spus…
;)
Liber la visare!
:))

Postări populare