Poveste

M-am lăsat dusa de viață într-o mie de direcții; uneori în lumină, alteori în întuneric. N-am avut vreodată, și n-am să am vreodată stăpân. Singur deasupra e cerul, unde numai o stea a mea. Fiecare iarnă a firii are o unică menire: să lase loc vieții noi să pătrundă, să străpungă pătura nopții. Aici, printre toți, îmi țes povestea. Pagină cu pagină, rând cu rând, până la ultima filă.

Comentarii

Postări populare