Parfum de vanilie



Ii musca urechea, ii saruta buzele, obrajii, gatul, pieptul, trupul. Se priveau. Contopirea era aproape. Privirile lor nu se deconectau. Privindu'se isi vedeau doar jumatatile de suflet din ei ... Se chemau... Acea Ea s'a asezat in fata lui. Acel El s-a asezat in fata ei ...

Seara coboara incet, orele au parut clipe iar clipele franturi de clipa ... cei Doi stau imbratisati ... parfumul ubirii lor pure invaluie camera unde pasiunea le’a fost Rai si linistea bratelor, eternitate ... se privesc doar ... in straluciri translucide ... valurile marii le insotesc gandurile nerostite pentru a nu profana linistea ce ii invaluie ...


“Ma ubesti?!”

Il intreaba ea zambind ... privindu-l cu ochisorii ce ii poarta straluciri de chihlimbar ...

“Te ubesc ... marea mea ...”

Ii raspunde el ... rapus de emotiile ce ii incercau sufletul ... coplesit de daruirea ce ii fusese oferita cu suflet plin si inimioara curata ... ofranda de suflet si trup ... dincolo de ce oamenii au voie sa cunoasca, dar ei o traiau doar pentru ei in spatele draperiilor trase ...

Traiau in alta lume ... o lume doar a lor .. in care timpul in liniaritatea lui perceputa de catre oameni nu a mai existat pentru ei ca oameni ci ca o inflexiune amorfica ... a unei singure clipe de suflet traita cu intensitatea unei vieti intregi ... vieti ce altii, oameni simpli, o numara in zeci de ani ... 

El se ridica incet ... ii saruta trupul acoperit de pielea'i fina ... feciorelnica ... nu se poate desprinde de ea ... nici macar o secunda ... contopirea lor de trup si suflet fiindu’le etern Rai .. cum ar putea sa plece de langa Raiul ce Ea ii este?! Prin sufletul si mintea de om nu ii trece decat o singura dorinta ... una singura ... nu ar mai vrea ca vreodata sa se faca dimineata ... si acea noapte sa le fie eterna ... ca imbratisarea lor de trup si suflete dupa draperiile trase sa le fie etern alint si implinire ...

Afara Marea ... Mare ce le’a fost martora a trairii lor, se zbuciuma in valuri inspumate ... o privesc amandoi si incearca sa ii multumeasca cumva ... pentru ca la malurile ei, a permis infaptuirea unui miracol in care cei Doi s’au contopit pentru totdeauana ca Unul ... pentru ca Unul sa se nasca din spuma fina si alba de mare, eterna imbratisare dintre un mare albastru si un albastru infinit ... etern echilibru intre Cer si Pamant ...

Comentarii

Postări populare