Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2017

Gândul zilei

Tot ce am e doar un vis risipit  în văzduh, un vis frumos cu tine, cu noi, în nopţile iernii târzii în care până şi îngerii dorm, un vis plăpînd, acelaşi mereu ce zboară stingher între mine şi tine, ridicând uneori semne aplecate de întrebare. Între noi e-o fărâmă de dor, un petec de cer pe care  cerșesc în zbor pescăruși  și cenuşa sălcie a norilor grei  ce acoperă trist  ultima rază firavă de soare  între cer și pămînt, între noi amîndoi. Tot ce am e doar un vis risipit  printre nori.

Promisiune

Astăzi sunt obosita de atâta așteptare. Poate e greșit spus că aștept. Nu poți aștepta pe cineva dacă știi bine că acel om nu se mai întoarce niciodată, nu?
Cândva voi renaște ca o pasare Phoenix..Acum sunt blocată in trecut, iubind o amintire! Voi învața sa trăiesc fara tine.. E o promisiune!

Lasă timpul...

Dau la schimb un suflet, Ce alerga nerăbdător spre soare.. Acum, picura in clepsidra Zilele, orele, secundele arse, In măsura adâncimilor din mine.. 
E dulce-amara amăgirea nopții,  Iar eu nu te mai strig. Vreau doar sa dorm, sa uit Stâncă in largul Mării! 
Tu, Neștiind cum e curcubeul, după brăzdarea fulgerelor,  pe-un cer senin  In prognoza meteo din suflet..


" Poate ca intr-adevăr, ochii femeii iubite sunt marginea lumii"....

Dă-mi Doamne un suflet, în care să mă privesc cum sunt, în care să mă pierd și am să mă ridic prin iubire la Cer! Am obosit Doamne de inimi goale ce doar răsună frumos și mă golesc de tot ce sunt până nu mă mai regăsesc nicăieri! Dă-mi un suflet de sprijin să am și eu stea polară..

Parfum de vanilie

Ii musca urechea, ii saruta buzele, obrajii, gatul, pieptul, trupul. Se priveau. Contopirea era aproape. Privirile lor nu se deconectau. Privindu'se isi vedeau doar jumatatile de suflet din ei ... Se chemau... Acea Ea s'a asezat in fata lui. Acel El s-a asezat in fata ei ...
Seara coboara incet, orele au parut clipe iar clipele franturi de clipa ... cei Doi stau imbratisati ... parfumul ubirii lor pure invaluie camera unde pasiunea le’a fost Rai si linistea bratelor, eternitate ... se privesc doar ... in straluciri translucide ... valurile marii le insotesc gandurile nerostite pentru a nu profana linistea ce ii invaluie ...

“Ma ubesti?!”
Il intreaba ea zambind ... privindu-l cu ochisorii ce ii poarta straluciri de chihlimbar ...
“Te ubesc ... marea mea ...”

Ii raspunde el ... rapus de emotiile ce ii incercau sufletul ... coplesit de daruirea ce ii fusese oferita cu suflet plin si inimioara curata ... ofranda de suflet si trup ... dincolo de ce oamenii au voie sa cunoasca, dar e…

O să am și eu o stea.. (?!?)

Ma inchid in singuratatea mea in care inspir, expir, numai si numai fiindca sper ca, intr-o zi, intr-o alta zi mai inalta, voi regasi o alta respiratie, care, impletita cu-a mea, va suspina alaturi de mine in somn cea mai intreaga si mai definitiva poveste de dragoste. Pana atunci… „m-apropii de pietre si tac. Iau cuvintele si le-nec in mare. Suier luna, si-o rasar, si-o prefac intr-o dragoste mare”

Dependent

O noua zi, fara nici un gand.. Totul e neschimbat!

9

Pașii

Privesc oamenii mergînd pe stradă în timp ce aștept culoarea verde a semaforului. Mă întreb cum ar fi dacă nu ar exista mersul? Dacă am fi plutit? sau zburat? Oare am zîmbi mai mult? Ne-am simți liberi? Poate că în străfunduri, dincolo de admirație, invidiez îngerii... au aripi!
Ieri eram un copil fericit, vorbeam limba îngerilor. Oamenii mari nu mă înțelegeau, nici nu aveam nevoie. Nici să merg nu aveam nevoie... umblam așa, copil fericit, de-a bușilea. Ce m-o fi făcut să mă ridic în picioare? Dorința să ajung în brațele mamei?
De la primul pas devii liber și totuși, undeva rămîne un gol. "Cînd cazi, eu te ridic" devine o metaforă. Nu te mai ridică nimeni, doar tu poți, ca atunci cînd ai făcut primul pas în numele iubirii. De atunci tot cazi și te ridici. Tot faci pași.
Ai observat că pașii, mersul de la funeralii este identic cu cel de la nuntă? Același ritm, doar context diferit; altar, groapă. Poate sunt nebună... Pe mine nunțile mă deprimă... durerea mamelor în special…

Ruleta rusească

Încă o zi...trăiesc...sau cel puțin respir. Respir odată cu tine și încerc să mențin ritmul.  E greu să rămîn calmă fără să știu dacă azi mă iubești. 
Hai să schimbăm regulile jocului, azi mă simt norocoasă.  Desprinde-te de tîmpla mea stîngă, așează-te în dreptul inimii, e la fel de letal.  Aș avea doar o secundă în plus, una lucidă în care să simt moartea...deși...noi murim în fiecare zi.

Răul necesar..

Am văzut răul în multe forme...la mulți, dar și în mine. Am crezut că cel mai grav rău e cel din tine însuți, că dacă te ferești, te vindeci de acesta, ești în siguranță. Dar mai există și alte generații în spate pe care le porți cu bune și cu rele. Ce faci cu răul lor? Ce faci cînd nu mai poți repara? Eu iert cînd nu pot repara, mă rog cînd nu mai pot salva. Fac orice; plîng, mă rog, dar mi-am promis să nu-mi fie rușine pentru alții, să nu mai port cruci ce nu-mi aparțin, dar mai ales să nu mă blazez. Indiferența e mai nocivă ca însuși răul...

Cand Pleci

Timpul aduce uitarea..

Si lupii urlau si eu alergam, alergam prin lanul de grau spicele imi biciuiau fata, cu parul in vant alergam. Si lupii urlau si eu alergam, alergam pe campia durerii roade nu-mi cadeau la picioare, alergam… Si lupii urlau si eu alergam prin muntii tacerii, brazii se rupeau sfasietor in doua alergam. Si lupii urlau si eu alergam, alergam din fata ghearelor scorpiei. Fugeam de urletul lupilor, alergam. Si lupii urlau si eu alergam, alergam de mine insami ma goneam din mintea mea, alergam