Reflectie

Momentul ala încordat cand aștepți ceva, si nu se mai întâmpla.. Si îți dai seama ca totul e desert, nisip, iluzie, efemer!
Minciuni si măști.. Si realizezi ca ai fost doar încă un număr, in Univers.. Si ca ai crezut intr-o himera si in Nimic! As pleca in lumea larga.. la capătul Pământului!
Imi voi anula sufletul si odata cu el si tot ce ma mai leagă de un trecut tumultos si dureros! Si o sa ma vindec si eu cândva, deși acum sunt a nimănui si in cădere liberă! Dar mai presus de tot si toate, încă sunt a Mea! Trebuie doar sa ma scutur de praf si sa imi pansez rănile! Sa dorm somn adânc si sa renasc peste timp intr-o noua Eu! Mai puternica si mai insensibilă! Sensibilitatea si muntele de iubire din mine nu mi-au folosit la nimic! 
La dracu cu inocenta si naivitatea sufletului meu..


Comentarii

Postări populare