O umbră pe străzile pustii..

Măști! Prea multe măști in jurul nostru, de parca suntem la un carnaval in Veneția! Înconjurați de ape, ne înecam in noi..
O regie, un teatru, unde mai exista si apocalipse, si fiecare își joaca rolul! Si ceasul se aude tic-tac, noi pendulam între a fi si a nu fi, si..oare cand am trăit?!?
Ca intr-un tren cu destinație cunoscuta..ce paradox, gandul asta crează panica, de parca nu noi ne alegem destinația..(dar fara centuri de siguranța) Se mai întâmpla totuși ca cineva sa îți cumpere un bilet, cu final imprevizibil, si sa ajungi un călător desculț.. Un fel de slow motion nedefinit! Un alt tablou neterminat!
Ce bine ca azi rătăcesc pe străzi pustii.. caut cu privirea nu stiu ce, pierdută in lumea asta mare, doar vântul care respira tăios ma mai trezește din amorțirea asta cuibărita pana in adâncul ființei mele..Orașul e învăluit in ceata.. Țigara arde prea repede..același fum, o alta ceata..Oriunde as privi, nu mai regăsesc decât același vânt aspru si rece si ochii mei caută in adâncul înțelegerii răspunsuri care nu mai vin!
Imi inghet timpul in suflet si imi las umbra sa ma certe..


Comentarii

Postări populare