Destiny

Sunt un peron de gară
În care poposesc doar păsări obosite de Înalt.
Statornicia mi-o regăsesc în ceasul de perete,
Traiesc balansându-mi nopțile de veghe cu cele de risipă
Doar orfelina-mi inimă mai face zgomot
Ca trecătorul gării dezorientat.
Cu o istorie într-un bagaj invizibil
Mă îndrept spre nicicând n-am chef să mai trăiesc absurd..

Comentarii

Postări populare