De vorbă cu mine..

Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău! 
Să dregi busuiocul să ieși în câmp și să te uiți după nori să vezi cum arată Dumnezeu să lași în urmă totul, nu cumva rotitoare fiind absența să te strige pe nume!
Vine o vreme în care rupi o foaie din caietul distanțelor, una fără linii desigur pe care după ce o mototolești o desfaci și o întinzi te uiți la ea și în sfârșit începi să scrii, să scrii mărunt de mână să închizi ochii și să vezi că totul e gata că ploaia e aproape și că..?
Vine o vreme în care mergi la magazin să probezi îngeri să vezi dacă ți se potrivește vreunul, a nu fi el mai mic tu mai mare sau invers deopotrivă de înalți? nu asta nu..
Vine o vreme mai ales când te auzi strigat și atunci înțelegi, abia atunci înțelegi că exiști că te afli că ești în carnea și oasele unuia care umblă la drum însoțitor de soartă, abia atunci când ești strigat îți dai seama că ești și că nu singur ..
Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău, când nu mai vrei să locuiești cu chirie în apusul zilei,  vine vremea aceea despre care au scris cărțile sfinte și nu ai înțeles mare lucru! 
Te-ai închinat doar și ai mers mai departe, șchiopătând morții! 
Vine o vreme când ți se ia de pasăre - de aripa ei nu..
Vine o vreme în care iei scara și urci în pod să găsești unde stă ascunsă vederea! 
Nimic nu-i al tău,
nimic, nimic, nimic! 
Pleci de acasă pur și simplu ca să îi torni în pahar lui Dumnezeu!


Comentarii

Postări populare