Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2017

Reveniri si plecări ..

Revenirile și plecările… m-au făcut să cred că ești un fel de gnom distrat care trăiește pe undeva prin subteranele minții mele și iese brusc la suprafață când mă concentrez puternic și îl strig… apoi constat amuzată că se ascunde iar… gnomul de tine! Unul înaripat, aș crede. Bine, nu mi-am dat doctoratul în gnomi ca să știu cum funcționează creaturile acestea, dar tu ai rețetarul tău. În timp ce te saturi de pofte, plăceri, suferințe, nebunii și iubiri, prin cotloanele și scorburile imaginației mele, duci totuși și o existență de sine stătătoare, respectată, nederanjată – de gnom islandez veritabil și zen, după cum bine știi deja. Atât de zen încât în jurul tău este multă liniște, un calm intim, iar brațele tale sunt un loc minunat unde să te aperi de furtuni. Revenirile și plecările… m-au făcut să îmi parcurg uneori adâncimile minții până dau de tine și de culcușul tău, ca să mă așez în brațele tale și să mă apăr și eu de furtuni. Și de cataclisme naturale. Și de sentimente dăunătoa…

Sunday morning coffee in bed…

Dimineți in doi..

Mai tii minte noptile cand imi adormeai in ganduri..? ..Si cate vorbe de iubire ne şuşoteam.. Mai stii cum povesteam si vrute si nevrute ?  Si inspre zori, ca doi nebuni noi ne iubeam .. Mai stii de cate ori eu te-am tinut in braţe? ..Si cate alinturi de la mine  ai primit.. Si ne trezeam, in fiecare dimineata Hmm.. :) ... ..cu aceasi pofta de iubit..

In dupa- amiezi de iarna Mai tii minte ?  Infrigurati, ne luam de maini Si'mbratisati Ne sarutam .. si ne juram la juraminte.. Si noptile  De doua ori mai lungi de -ar fi fost sa fie Nu ne-ajungeau  pentru a noastra nebunie..
Asa erau iubite  ale noastre dimineti Asa mi' aduc aminte.. Sub soarele  ce patrundea prin geam in zori Ne tolaneam  iubiti si goi  Printre cearceafuri.. ..si saruturi ..si cuvinte.. Si ne era bine.. Eram doar noi in a noastra lume Eu...si cu tine.. 

Străini în noapte..

Iarna asta miroase a depresie! Simt cum frigul imi absoarbe toata serotonina.. A fost odata cand inima imi bătea haotic, acum imi va fi dor sa simt ca am o inima.. De-as avea măcar o fărâma din ceea ce visez, probabil ca multe s-ar schimba.. O sa ma ghemuiesc din nou in cochilia mea..
Spune-mi ceva. Spune-mi orice. Cat inca mai e timp. 

Colt de suflet

Linistea urla mai tare ca tot, timpul ramane blocat intr-un loc!

Toate la timpul lor..

Amintiri

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.

Nu toate zilele bune se cunosc de dimineața..

După o zi cu un ger de crapă pietrele, cu peripeții in pornirea mașinii si găsit soluții pentru problema, ca deh..doar sunt eroina la a rezolva toate piedicile si chestiile inerente, după un examen, si alt drum înapoi spre casa tot cu peripeții, in sfârșit se zărește la Orizont un somn luuuuung, si bine meritat!   Nu vreau decât sa ma trezesc la primăvara daca se poate..  Cred ca Ianuarie si Februarie sunt cele mai deprimante luni din an.. nu o spun doar eu, ci si studiile moncher' .. ..aaaaa, sa nu uit, sunt intr-un joc al seducției cu o coana' răceala de am ajuns sa ma rog la toți Sfinții, ca nu cumva sa fie o gripa, si fiind deficitara la capitolul imunitate, e tot ce imi  trebuia! 

Eu imi implinesc visele chiar si in mijlocul iernii cand ma voi juca in nisipul imaginar de pe plaja pustie urmarindu-ti pasii…

Zilele, încep târziu in noapte..

Nu-s străzi destule sa rătăcești ce nu poti spune!

Până în visul tău..

La mine,  timpul nu se măsoară  în secunde,  se măsoară în pași.  O zi rotundă  e-un pas  ce merge drept spre tine,  o oră  e un pas rotund  spre nemurire.  Doar nopțile  mi se măsoară  în stele.  O noapte-ntreagă e  drumul nud  pe care pășesc   în lumina lunii  pînă în visul tău.

Sfârșit natural..

Sunt oameni, pe de altă parte, care rup mereu, construiesc și apoi dărâmă, sau părăsesc creația înainte de vreme. Țopăie prin viață sub pretextul vitejiei și al curajului de a face doar ce vor, când vor. Se hărțuiesc permanent și sunt într-o zumzăială fără de sfârșit care îi ține departe de esența sufletului lor și, în final, îi înstrăinează de lume, de oameni, de toți cei care-i iubesc. Se trezesc singuri, chiar dacă au o sumedenie de relații conventionale, fără nicio conexiune reală cu ceva care să le dea sentimentul de „acasa”.

Big Brother

Am facut ieri o comanda online. Azi sunt sunata de la acea firma sa le dau CNP-ul pe motiv ca: "Vă informăm că pentru a putea procesa comanda plasată pe site-ul %$#@, avem nevoie de CNP-ul dumneavoastră. Motivul pentru care solicităm acest lucru, este dat de faptul că ANAF a impus, prin ordinul nr. 1105/2016, trecerea codului numeric personal pe facturi. Potrivit acestui act normativ, firmele sunt obligate să raporteze CNP-ul clienților atunci când declară facturile lunare emise la ANAF."
I-am intrebat daca imi pot furniza numarul de operator cu care pot prelucra date cu caracter personal. Mi-au spus ca momentan nu. Si am refuzat sa le ofer CNPul.  Intradevar acest ordin 1105/2016 exista, dar il gasesc atat de invaziv in ceea ce priveste intimitatea. Adica statul are voie sa stie exact ce imi cumpar, caci la sfarsitul lunii firmele trimit catre ANAF tot ce mi-am achizitionat eu online. Nu este vorba ca am eu ceva de ascuns... ci pur si simplu mi se pare ca imi este invadata…

De vorbă cu mine..

Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău!  Să dregi busuiocul să ieși în câmp și să te uiți după nori să vezi cum arată Dumnezeu să lași în urmă totul, nu cumva rotitoare fiind absența să te strige pe nume! Vine o vreme în care rupi o foaie din caietul distanțelor, una fără linii desigur pe care după ce o mototolești o desfaci și o întinzi te uiți la ea și în sfârșit începi să scrii, să scrii mărunt de mână să închizi ochii și să vezi că totul e gata că ploaia e aproape și că..? Vine o vreme în care mergi la magazin să probezi îngeri să vezi dacă ți se potrivește vreunul, a nu fi el mai mic tu mai mare sau invers deopotrivă de înalți? nu asta nu.. Vine o vreme mai ales când te auzi strigat și atunci înțelegi, abia atunci înțelegi că exiști că te afli că ești în carnea și oasele unuia care umblă la drum însoțitor de soartă, abia atunci când ești strigat îți dai seama că ești și că nu singur .. Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău, când nu mai vrei să locuiești cu chirie în…

Reflectie

Momentul ala încordat cand aștepți ceva, si nu se mai întâmpla.. Si îți dai seama ca totul e desert, nisip, iluzie, efemer! Minciuni si măști.. Si realizezi ca ai fost doar încă un număr, in Univers.. Si ca ai crezut intr-o himera si in Nimic! As pleca in lumea larga.. la capătul Pământului! Imi voi anula sufletul si odata cu el si tot ce ma mai leagă de un trecut tumultos si dureros! Si o sa ma vindec si eu cândva, deși acum sunt a nimănui si in cădere liberă! Dar mai presus de tot si toate, încă sunt a Mea! Trebuie doar sa ma scutur de praf si sa imi pansez rănile! Sa dorm somn adânc si sa renasc peste timp intr-o noua Eu! Mai puternica si mai insensibilă! Sensibilitatea si muntele de iubire din mine nu mi-au folosit la nimic!  La dracu cu inocenta si naivitatea sufletului meu..

O linie subtire

Intre obsesie si iubire..

Try

Nu azi..dar candva!

Praful din suflet

Se zice ca trebuie sa ne purtam curajosi bataliile, uneori in favoarea noastra, alteori nu..Gandurile mele cenusii nu accepta ca asta e voia Lui..ma revolt, ma cert cu el, cu mine, nu inteleg.. Ce faci cand Dumnezeu, nu iti raspunde la rugaciuni? Cand iti zice Nu..Cand Universul si toate in jur iti sunt impotriva? ...Ce?? Suntem căderi și încercări. Eșecuri și vise deopotrivă.

Destiny

Sunt un peron de gară În care poposesc doar păsări obosite de Înalt. Statornicia mi-o regăsesc în ceasul de perete, Traiesc balansându-mi nopțile de veghe cu cele de risipă Doar orfelina-mi inimă mai face zgomot Ca trecătorul gării dezorientat. Cu o istorie într-un bagaj invizibil Mă îndrept spre nicicând n-am chef să mai trăiesc absurd..

Neantul unui abis

Atâtea semne de întrebare stau buchisite în alb, nescrise, Nu ai găsit în noi culoare, să mâzgălim povești și vise, În loc să construim o viață, ne-am înglodit într-un război, Ce am făcut cu acea speranță, ce lumina întregul NOI?

9

Tot ce iubim, devine ficțiune!

În fiecare zi..

În fiecare zi mi-e dor de ceva sau cineva.
În fiecare zi mi-e dor de un cuvînt de încurajare şi bunătate, pentru că tot mai puţini sunt oamenii care o fac.
În fiecare zi mi-e dor de un prieten.
În fiecare zi mi-e dor de dragoste, dragoste curată, pentru că omenirea nu mai pune valoare pe acest sentiment nobil.
În fiecare zi mi-e dor de adevăr, pentru că minciuna e peste tot...
În fiecare zi mi-e dor de mine, pentru că în aglomerarea vieţii încep adesea să uit cine sunt...
Fiecare zi ne îndepărtează de ceea ce vrem să uităm, cînd suferim...
Fiecare zi ne aduce mai aproape de ceea ce așteptăm, cînd iubim…
Orele sunt aceleași, pasul lor nu poate fi schimbat decît de ceea ce simțim la un anumit moment.
Nu putem rămîne în afara timpului, de aceea te invit și pe tine să zîmbești și să pășești mai departe cu încredere.
Păstrează soarele în suflet și în priviri și atinge-i duios și pe ceilalți cu căldura SUFLETULUI TĂU FRUMOS !!!...fiecare suflet are o poveste!!!

Ecou singuratic

Stiu de asemeni ce greu e sa te doara Cu mii de lame ascutite infipte-n suflet, Sa simti ca nu mai poti decat sa zaci, usoara, In coltul tau ascuns de lume si de umblet..
Poate ca e bine ca ne mai si schimbam. Si sa ne schimbam asa incat sa ne gandim mai mult la noi, mai putin la parerile lumii, mai mult la simtirile si dorintele noastre, mai putin la ce vor altii. Folow your heart, cum s-ar zice, si atunci n-o sa te mai doara asa de tare. Si tot asa, time is money…as zice, time is life, your life.

Viscol

Viscolea şi eram învinși de dragoste,
triști de ea.
Mi-am învelit numele în hârtii de icoane ieftine, dar sfinte,
ți l-am strecurat în pumn
să mă rostești
abia atunci când nu voi mai veni! 

(Convorbiri cu Octavian Paler)

Niciodată

Niciodată
palmele nu mi-au fost
mai calde ca-n iernile în care
visele-mi creşteau sub piele
şi-mpungeau rotund pieptul,
când genele
ascundeau sub ele verdele crud
al mugurului primăvăratic,
când iarna-mi şoptea
poveşti neînţelese
de dor cu
perle albe de fulgi îmbrăţişaţi,
când sub umeri
îmi creşteau aripi.
Niciodată
ochii mei n-au tresărit,
aripi de zăpadă-n zbor
ca atunci când,
neîncepuţi,
primeau atingerea
caldă a palmelor
înfierbântate la foc.
Niciodată
iarna n-a fost mai frumoasă
ca atunci când ochii mei
căprui cerşeau iubire
cernută alb.

Iarna nu-i ca vara

Se anunță cod galben de ninsori abundente și viscol. Iar vine urgia peste noi, cînd de fapt e doar iarnă într-o țară cu climă temperată, dăăă! Sunt niște lucruri simple pe care trebuie să le știm și reguli pe care trebuie să le respectăm toți ca să ne fie bine: - iarna TREBUIE să fie ger și să ningă. De-aia e iarnă. Dacă vreți doar vară, stabiliți-vă la tropice. Drum bun. - uneori natura e mai puternică decît omul. E bine așa, trebuie respectată. - dacă se anunță viscol, stai în puii mei acasă, nu pleca de nebun la drum fără să fie neapărat nevoie, doar pentru că ai tu mașină și chef de plecat de acasă. - e bine să mai faci și cîțiva pași pe jos pînă la chioșc după pîine și țigări, nu trebuie neapărat să scoți mașina și să blochezi circulația pentru că ești tu leneș. - copiii se bucură să meargă și să vină de la școală prin zăpadă, pe jos, ba le face și bine! Nu le strica bucuria și nu bloca ore în șir străzile de teamă că le pică un fug pe creștet și-i turtește. - nu parcați ca idio…

Aer murdar

Aer murdar 
Opreste-te!
Prin lentila ta opaca,
Priveste acest oras suspinand
E totul gol,
E trist, e jale,
Ploaia tocmai s-asternut.


Ai plecat.
M-ai lasat singura
Sa alerg prin balti
Si sa te chem.
Sa imbratisez aerul
Murdar de  indoieli


Intoarce-te!
Ochii mei au ruginit
Totu in calea mea
E ceata,
Urme triste
Si mult frig.

Home sweet home

There Is No Place Like Home! 

De prin țara adunate..

Grindeanu desemnat prim, lista viitorului guvern prezentată de Dragnea, cu alte cuvinte, luaţi de aici fraierilor, că poate nu vă prinseseţi cum se măsluiesc cărţile. Halal să ne fie. Hai la mai mare! Ceauşescu poate fi egalat şi chiar depăşit.  Şi nu-mi veniţi cu justificarea că aşa a făcut şi Băsescu că vă dau afară. Ipocrizia îmi repugnă oricînd şi de oriunde vine.

All of Me

.. 'cause all of me, loves all of you..

Melancolii nocturne

Ce se întîmplă  pînă la urmă cu  oamenii neiubiți?  Înțeleg, trăiesc și ei  printre ceilalți,  ca și ceilalți,  uneori mai bine,  alteori mai rău,  își ascund tristețea în  spatele măștilor  sau o transformă în ură,  fiecare după posibilități,  numără zilele, anii ce trec,  își păstrează speranța  pentru un timp,  apoi îngroapă în  fiecare an cîte o bucată  din ea în cîte un colț  mucegăit de cimitir unde  și-au îngropat cîndva  și tinerețea.  Înțeleg că trăiesc sau  se chinuie să mimeze viața,  dar, cînd ochii se închid și ultima fărîmă de speranță își  ia zborul spre nicăieri,  ce se întîmplă cu  oamenii neiubiți?  Există, oare, un rai al lor?

O umbră pe străzile pustii..

Măști! Prea multe măști in jurul nostru, de parca suntem la un carnaval in Veneția! Înconjurați de ape, ne înecam in noi.. O regie, un teatru, unde mai exista si apocalipse, si fiecare își joaca rolul! Si ceasul se aude tic-tac, noi pendulam între a fi si a nu fi, si..oare cand am trăit?!? Ca intr-un tren cu destinație cunoscuta..ce paradox, gandul asta crează panica, de parca nu noi ne alegem destinația..(dar fara centuri de siguranța) Se mai întâmpla totuși ca cineva sa îți cumpere un bilet, cu final imprevizibil, si sa ajungi un călător desculț.. Un fel de slow motion nedefinit! Un alt tablou neterminat! Ce bine ca azi rătăcesc pe străzi pustii.. caut cu privirea nu stiu ce, pierdută in lumea asta mare, doar vântul care respira tăios ma mai trezește din amorțirea asta cuibărita pana in adâncul ființei mele..Orașul e învăluit in ceata.. Țigara arde prea repede..același fum, o alta ceata..Oriunde as privi, nu mai regăsesc decât același vânt aspru si rece si ochii mei caută in adâncu…