Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2016

Ultima noapte (din an..)

"Am lăsat fereastra deschisă și gerul m-a înfiorat, cu degete reci și sticloase… din șemineu, prevestiri de tandre îmbrățișări, cu căldura de peste timpuri a Iubirii adevărate… flăcările joacă în miezul lor sentimentele noastre amestecate și sufletul neliniștit. O să mă fac frumoasă pentru tine, chiar dacă nu te-ai arătat, e ultima zi din an și undeva, în zona aceasta de mijloc, dintre răceală și flacără nestinsă, tot ne vom revedea… În fața oglinzii, adevăruri ascunse dincolo de lume vin necontenit, din adâncuri – timpul ne face vulnerabili și ne grăbește pașii spre nicăieri… nu știu dacă sunt veselă că începe un an pe care mi-l doresc mai fericit, sau tristă pentru ultimele clipe ale zilei în care, iată, aștept venirea ta, fără speranță, dar cu câtă emoție… Perlele sunt absolut obligatorii, la fel și mantoul negru din hermelină… de parcă m-aș pregăti pentru teatru sau cine știe ce petrecere fastuoasă, în care să apar la brațul tău…"

Bilanț

N-am ce bilanț să fac la sfârșit de an.  Am avut momente bune, dar în general a fost un an foarte greu, plin de încercări. Am cunoscut cea mai mare dezamagire din partea oamenilor! Amar gust, cu atât mai mult cu cât.. Am pierdut, am câștigat.. Tot ce imi doresc este să nu-mi dea viața unul mult mai greu. Și să fiu sănătoasă. Sper că nu cer prea mult. Dacă privesc partea plină a paharului,  2016 a fost un an totuși bun, măcar in perimetrul profesional!    Mi-am amintit de un banc cu Ițic și Bulă care stăteau în pușcărie, așteptând condamnarea. Vine gardianul și le zice :  "- Gata, v-a venit condamnarea. Mâine veți fi împușcați!  Bulă : "- Aoleuuuuu, băi Ițic ne împușcă mâine!   Ițic : " - Taci  Bulă! Ferească Dumnezeu de mai rau."  Bulă : Băi Ițic, ești nebun? N-auzi că ne omoară mâine?  Ce poate fi MAI RĂU?"  A doua zi intra gardianul și le spune : "- Băieți, îmi pare rău, dar la magazie s-au terminat gloanțele, așa că veți fi spânzurați!   Ițic către Bu…

Vreodată..

Peste doua zile, un an se va incheia, un altul va incepe. Bucurie, tristete, suferinta, fericire, speranta, dezamagire, lacrimi, zambete, iubire, ura, indiferenta, mila, compasiune, nepasare. Am avut parte de ele in 2016. Vom avea parte de ele si in 2017. Pentru ca totul se repeta. Pentru ca totul se termina. Pentru ca totul incepe. Pentru ca...."Început, sfârşit şi de la capăt: un alt început, un alt sfârşit, un veşnic ritual." De când, până când? Nu există capăt. Dincolo de orice zid, există altceva. Mereu altceva. Se continuă. Altfel. Sau la fel. De unde, până unde? Nu ştim! Poate vom afla.  Vreodată..

Magie

(Ea)-"A început sa ningă! Și în mine.."
(El)-"Închide ochii și o să mă vezi pe mine făcându-ti om de zăpada, cu zăpada din tine."

Petale

Nimic nu tine o vesnicie, cu excepția noastră! Ce-i cu ironiile astea, viața draga..?!?

Revers

Deschid ochii, lumină, pupilele se contractă. Primul gînd: aromă de cireșe, o știu de undeva.
Din nopțile ce păstrează taina dorințelor.
Caut cu mintea un impuls să încep ziua.
Știu! am să visez și azi.
Cafea, pupilele se dilată, inima bate cu repeziciune, ca la primul sărut. Închid ochii, dulce amărui și un abur ce-mi mîngîie simțurile.
Alerg, culeg zîmbete, smulg emoții și sper...pînă diseară  cînd mă voi prăbuși în mine.
Adorm, aromă de cireșe...

Moment

Suma mea de paradoxuri..

Cel mai frumos cadou

Cires de mai

"Sufletul meu se revoltă împotriva ta şi a iubirii pe care ţi-o port. Şi tu ştii şi nu ştii. Îţi vorbesc şi tac. Îţi respir şi mă sufoc. O iubire enormă, apocaliptică şi anarhică. O iubire care mi-a furat trecutul şi m-a lăsat fără viitor. Mi-a lăsat bucuria zilelor cu tine şi amărăciunea zilelor fără tine. Eşti prezentul meu. M-am avut pe mine şi nu mă mai am.“

Eu, altfel!

Dacă ţi-ar cere cineva un an din viitor şi ţi-ar oferi o zi din trecut, ai accepta?

Hey Now

Iartă-ma!

Iartă-mă!
Că dincolo de ochii mei
Se află cerul
Cu stelele din ochii tăi,
Că la spovedanie
Sufletul meu n-a păstrat taina
Poeziei care eşti tu.

Iartă-mă!
Dar n-ai ştiut să citeşti 
Printre rânduri, printre anotimpuri
Te-ai agăţat de toate punctele
Şi de toate virgulele nepuse
Când prin mine erai scris tu
Ca un roman de amor beletristic.

Iartă-mă!
Că m-ai întâlnit pe toate drumurile
Ca pe o dragoste de la colţul străzii,
Că m-ai crezut a tuturor
Iar eu am fost doar a ta
Şi a restului lumii
A poeziei şi a nimănui altcuiva.

Iartă-mă!
Că te-am trăit
Ca două vieţi într-o altă viaţă
Şi ţi-a părut atât de puţin,
Până şi împărtăşirea emoţiilor
A devenit pentru tine o povară
De care n-ai aflat niciodată.

Iartă-mă!
Că în această dragoste foarte mare
N-am avut timp pentru altceva
În afară de mărturisirile ei,
Şi pentru că m-am lăsat prădată 
Ca la drumul mare
De tot ce era al meu şi devenea al tău.

Iartă-mă!
Că mi-ai luat totul
Şi m-ai lăsat doar cu mine
Având deasupra acest nimb
Al păcătosului, al vinovatului
De a te fi iubit până la…

We don't talk anymore..

Vorbe pe dos

Revelație

Nu vă jucați de-a dragostea; duceți-o până la capăt; faceți din ea cenușă sau altar; Nu lăsați nimic neterminat: corp, sex, minte, despărțire; Nu mergeți pe drumuri nevorbite; luați cuvintele și dați cu ele de pereți; Spuneți totul; smulgeți vălul ăla de tăceri; Nu risipiți clipa; turnați-o în sânge; inspirați-o adânc în plămâni; trăiți cu toate celulele Dacă nu iubiți nebunește, nu mai iubiți deloc Învățați arta sacrificiului, nu a compromisului Plecați când nu mai e nimic, nu căutați iubirea în stafii Adorați corpuri goale, sorbiți gustul celui de lângă voi Iertați, continuați să inspirați omul pe care-l iubiți Nu pierdeți iubirea; îngrijiți-vă s-o înmulțiți zi după zi.