...

Când ai vrea?

Timpul se joacă prin dragostea noastră
Ne ia pe rând și ne poartă
La cel care eram odată
La cea mult așteptată,
Stăm cuminți ca două fire de nisip
Care sunt luate de vânt
Prin clepsidre, prin lume
Ne lăsăm iubiți de calendare
De zile, de ore, de duminici, de ani.
Sentimentul acesta pur
Că suntem ai lui
Că lumea e a noastră
Aripile dragostei care ne-au crescut
Pe dinlăuntru și pe dinafară
Ne dau voie să ne înălțăm
Și să ne aruncăm în gol
Fără greutate, fără timp
Imateriali
Cu sufletele risipite
Prin aer și lumină,
Ochii tăi arzând
Inima mea tresăltând
Mâna ta ireală
A mea translucidă
Cu dragostea de-acum
Și cu amintirea de-atunci
Când ai vrea să fii
Dragostea mea călătoare?
Să-mi spui că a fost o întâmplare?
Acum sau atunci?
Te rog să-mi răspunzi
La această nepusă întrebare,
Când ai vrea să mă întâlnești
Dragostea mea răvășitoare?
Te rog să-mi răspunzi
La această neștiută întrebare,
Când ai vrea să mă iubești
Dragostea mea năucitoare?
Te rog să-mi răspunzi
La această nemaiîntâlnită întrebare,
În ziua aceea când luna
Ne săruta pe umeri, pe cuvinte
Și gurile noastre tânjeau una după alta
Atât de diafan, atât de fierbinte?
Sau în ziua aceasta când distanța
Ne cheamă distantă, cuminte
S-o topim prin tot ce era înainte
Dar mai ales prin ce va să fie
Prin această scrisă poezie?
Când ai vrea să mă părăsești
Dragostea mea nemuritoare?
Te rog să-mi răspunzi
La această simplă întrebare.
Să ne pierdem prin spațiu și timp
Iar dragostea noastră atât de mare
Să devină pentru toți îndrăgostiții lumii
Al cincilea anotimp.

Marius Tucă

Comentarii

Postări populare