Treceți la conținutul principal

Haos pereche



Caut haos pereche
Aseară am adormit privind dansul ludic al flăcării,
Am aprins o lumînare să-mi aducă aminte de cine eram... 
Sau parcă mă certam cu soarele; îi spuneam că nu am cum să nu iubesc luna, 
Cine mi-ar alunga demonii pînă în zori? 
Cine ar păstra taina șoaptei? 
Cine mi-ar ridica rugăciunile? 
Ce mi-ar fi întunericul fără lună? 
Stau în genunchi cu mîinile îndreptate spre cer, mama stă pe scaun și mă privește duios, 
Eu țin firul de lînă și ea îl face ghem. 
Sunt absorbită de icoana din fața mea, zîmbesc iar ochii-mi sclipesc. 
Mă prind de umeri și mă întreb: "copile, de ce ești fericit?" 
Copilul mă privește cu ochii mari ce cuprind toate răspunsurile lumii: "ce înseamnă fericit?" 
Mi-a rămas în ochi sclipirea, 
Nu mai caut de mult fericirea. 
Nu știu nici acum să trăiesc după tine, 
Ce să fac cu marea de timp ce mi-a rămas? 
După sărutul tău, după privirea ta, după zîmbet; 
Prea îmi trec anii cerșind clipa 
Și totuși... viața se trăiește pe clipe, 
Nu vreau deloc să-mi rămîi, 
Vino și pleacă-mi de miliarde de ori, 
Oferă-mi miliarde de clipe, 
Nu mai cer de mult iubirea. 
Cine sunt eu? Sclipirea din ochi îmi spune că mi-ai suflat cu praf de stele pe gene, 
Luna și soarele mi-au fost ursitoare și m-ai botezat sigur în mare. 
Îmi pipăi sufletul și-mi dau seama că undeva ai greșit, ce bine! 
Ai uitat să sufli cu armonia spiralei adn-ului peste mine, 
Adn-ul meu este linie, linie, semnul întrebării 
Linie, linie, semnul întrebării, repetitiv dintru începuturi pînă în sfîrșit. 
Sunt un haos. 
Nu vreau să mă "așez" într-o lume prin care trebuie să trec, 
Nu vreau să găsesc sens într-o lume în care nu am dreptul să întreb "de ce"? 
Se spune că sensul vindecă... 
Mie sensul îmi pare că tinde spre perfecțiune, control, sensul ucide; 
Unde aș fi fost eu într-o lume perfectă? 
Îmi plac oamenii haos care nu rămîn dar îmi sunt, 
Care mă învață că emoțiile au culori, iar binele și răul se amestecă în mii de nuanțe; 
Îmi plac oamenii haos care au curaj să încerce, să cadă, să greșească, dar știu să se ierte. 
Îmi plac oamenii care oferă fără să aștepte, iubesc fără să ceară. 
Cel mai de preț dar pe care l-am primit este libertatea, puterea de a alege. 
Aleg să fiu haos, să nu-mi găsesc locul, să călătoresc pînă la sfîrșit, să nu întreb, să nu caut, dar întotdeauna să primesc, să învăț. 
Îmi doresc să cuprind mii de culori, să combin mii de nuanțe, să-mi pictez propriul tablou numit viață. 
Vreau să pictez fericirea și iubirea, să imortalizez vise, căci toate acestea nu au nici ordine, nici sens, sunt doar haos bine armonizat...

Comentarii

Anonim a spus…
si ce iese din ''haos pereche''?
Dănuța a spus…
Mă caut peste tot, mai puțin acolo unde sunt defapt!

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.