Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2016

Ultima noapte (din an..)

"Am lăsat fereastra deschisă și gerul m-a înfiorat, cu degete reci și sticloase… din șemineu, prevestiri de tandre îmbrățișări, cu căldura de peste timpuri a Iubirii adevărate… flăcările joacă în miezul lor sentimentele noastre amestecate și sufletul neliniștit. O să mă fac frumoasă pentru tine, chiar dacă nu te-ai arătat, e ultima zi din an și undeva, în zona aceasta de mijloc, dintre răceală și flacără nestinsă, tot ne vom revedea… În fața oglinzii, adevăruri ascunse dincolo de lume vin necontenit, din adâncuri – timpul ne face vulnerabili și ne grăbește pașii spre nicăieri… nu știu dacă sunt veselă că începe un an pe care mi-l doresc mai fericit, sau tristă pentru ultimele clipe ale zilei în care, iată, aștept venirea ta, fără speranță, dar cu câtă emoție… Perlele sunt absolut obligatorii, la fel și mantoul negru din hermelină… de parcă m-aș pregăti pentru teatru sau cine știe ce petrecere fastuoasă, în care să apar la brațul tău…"

Bilanț

N-am ce bilanț să fac la sfârșit de an.  Am avut momente bune, dar în general a fost un an foarte greu, plin de încercări. Am cunoscut cea mai mare dezamagire din partea oamenilor! Amar gust, cu atât mai mult cu cât.. Am pierdut, am câștigat.. Tot ce imi doresc este să nu-mi dea viața unul mult mai greu. Și să fiu sănătoasă. Sper că nu cer prea mult. Dacă privesc partea plină a paharului,  2016 a fost un an totuși bun, măcar in perimetrul profesional!    Mi-am amintit de un banc cu Ițic și Bulă care stăteau în pușcărie, așteptând condamnarea. Vine gardianul și le zice :  "- Gata, v-a venit condamnarea. Mâine veți fi împușcați!  Bulă : "- Aoleuuuuu, băi Ițic ne împușcă mâine!   Ițic : " - Taci  Bulă! Ferească Dumnezeu de mai rau."  Bulă : Băi Ițic, ești nebun? N-auzi că ne omoară mâine?  Ce poate fi MAI RĂU?"  A doua zi intra gardianul și le spune : "- Băieți, îmi pare rău, dar la magazie s-au terminat gloanțele, așa că veți fi spânzurați!   Ițic către Bu…

Vreodată..

Peste doua zile, un an se va incheia, un altul va incepe. Bucurie, tristete, suferinta, fericire, speranta, dezamagire, lacrimi, zambete, iubire, ura, indiferenta, mila, compasiune, nepasare. Am avut parte de ele in 2016. Vom avea parte de ele si in 2017. Pentru ca totul se repeta. Pentru ca totul se termina. Pentru ca totul incepe. Pentru ca...."Început, sfârşit şi de la capăt: un alt început, un alt sfârşit, un veşnic ritual." De când, până când? Nu există capăt. Dincolo de orice zid, există altceva. Mereu altceva. Se continuă. Altfel. Sau la fel. De unde, până unde? Nu ştim! Poate vom afla.  Vreodată..

Magie

(Ea)-"A început sa ningă! Și în mine.."
(El)-"Închide ochii și o să mă vezi pe mine făcându-ti om de zăpada, cu zăpada din tine."

Petale

Nimic nu tine o vesnicie, cu excepția noastră! Ce-i cu ironiile astea, viața draga..?!?

Revers

Deschid ochii, lumină, pupilele se contractă. Primul gînd: aromă de cireșe, o știu de undeva.
Din nopțile ce păstrează taina dorințelor.
Caut cu mintea un impuls să încep ziua.
Știu! am să visez și azi.
Cafea, pupilele se dilată, inima bate cu repeziciune, ca la primul sărut. Închid ochii, dulce amărui și un abur ce-mi mîngîie simțurile.
Alerg, culeg zîmbete, smulg emoții și sper...pînă diseară  cînd mă voi prăbuși în mine.
Adorm, aromă de cireșe...

Moment

Suma mea de paradoxuri..

Cel mai frumos cadou

Cires de mai

"Sufletul meu se revoltă împotriva ta şi a iubirii pe care ţi-o port. Şi tu ştii şi nu ştii. Îţi vorbesc şi tac. Îţi respir şi mă sufoc. O iubire enormă, apocaliptică şi anarhică. O iubire care mi-a furat trecutul şi m-a lăsat fără viitor. Mi-a lăsat bucuria zilelor cu tine şi amărăciunea zilelor fără tine. Eşti prezentul meu. M-am avut pe mine şi nu mă mai am.“

Eu, altfel!

Dacă ţi-ar cere cineva un an din viitor şi ţi-ar oferi o zi din trecut, ai accepta?

Hey Now

Iartă-ma!

Iartă-mă!
Că dincolo de ochii mei
Se află cerul
Cu stelele din ochii tăi,
Că la spovedanie
Sufletul meu n-a păstrat taina
Poeziei care eşti tu.

Iartă-mă!
Dar n-ai ştiut să citeşti 
Printre rânduri, printre anotimpuri
Te-ai agăţat de toate punctele
Şi de toate virgulele nepuse
Când prin mine erai scris tu
Ca un roman de amor beletristic.

Iartă-mă!
Că m-ai întâlnit pe toate drumurile
Ca pe o dragoste de la colţul străzii,
Că m-ai crezut a tuturor
Iar eu am fost doar a ta
Şi a restului lumii
A poeziei şi a nimănui altcuiva.

Iartă-mă!
Că te-am trăit
Ca două vieţi într-o altă viaţă
Şi ţi-a părut atât de puţin,
Până şi împărtăşirea emoţiilor
A devenit pentru tine o povară
De care n-ai aflat niciodată.

Iartă-mă!
Că în această dragoste foarte mare
N-am avut timp pentru altceva
În afară de mărturisirile ei,
Şi pentru că m-am lăsat prădată 
Ca la drumul mare
De tot ce era al meu şi devenea al tău.

Iartă-mă!
Că mi-ai luat totul
Şi m-ai lăsat doar cu mine
Având deasupra acest nimb
Al păcătosului, al vinovatului
De a te fi iubit până la…

We don't talk anymore..

Vorbe pe dos

Revelație

Nu vă jucați de-a dragostea; duceți-o până la capăt; faceți din ea cenușă sau altar; Nu lăsați nimic neterminat: corp, sex, minte, despărțire; Nu mergeți pe drumuri nevorbite; luați cuvintele și dați cu ele de pereți; Spuneți totul; smulgeți vălul ăla de tăceri; Nu risipiți clipa; turnați-o în sânge; inspirați-o adânc în plămâni; trăiți cu toate celulele Dacă nu iubiți nebunește, nu mai iubiți deloc Învățați arta sacrificiului, nu a compromisului Plecați când nu mai e nimic, nu căutați iubirea în stafii Adorați corpuri goale, sorbiți gustul celui de lângă voi Iertați, continuați să inspirați omul pe care-l iubiți Nu pierdeți iubirea; îngrijiți-vă s-o înmulțiți zi după zi.

Instantaneu

între cafeaua de dimineaţă şi ţigara de după...

e doar un fum
Sunt singura in scena mea mica, in lumea mea mare.




Hey Now

Ia-mi sufletul in mana si lasa-l sa se odihneasca.

În cadere liberă..

Ce să-ti spun?  Că te văd când nu ești,  că te văd în tot ce este? Că ești pretutindeni, începând cu adâncul din mine, până dincolo de nemărginirea visului ascuns sub gene. Că-mi tac dorul, că-mi strig tăcerea plina de tine?

Nu e despre noi, nici maine...

Mai devreme sau mai târziu tot pe două picioare mă ridic!

...

Când ai vrea?

Timpul se joacă prin dragostea noastră
Ne ia pe rând și ne poartă
La cel care eram odată
La cea mult așteptată,
Stăm cuminți ca două fire de nisip
Care sunt luate de vânt
Prin clepsidre, prin lume
Ne lăsăm iubiți de calendare
De zile, de ore, de duminici, de ani.
Sentimentul acesta pur
Că suntem ai lui
Că lumea e a noastră
Aripile dragostei care ne-au crescut
Pe dinlăuntru și pe dinafară
Ne dau voie să ne înălțăm
Și să ne aruncăm în gol
Fără greutate, fără timp
Imateriali
Cu sufletele risipite
Prin aer și lumină,
Ochii tăi arzând
Inima mea tresăltând
Mâna ta ireală
A mea translucidă
Cu dragostea de-acum
Și cu amintirea de-atunci
Când ai vrea să fii
Dragostea mea călătoare?
Să-mi spui că a fost o întâmplare?
Acum sau atunci?
Te rog să-mi răspunzi
La această nepusă întrebare,
Când ai vrea să mă întâlnești
Dragostea mea răvășitoare?
Te rog să-mi răspunzi
La această neștiută întrebare,
Când ai vrea să mă iubești
Dragostea mea năucitoare?
Te rog să-mi răspunzi
La această nema…

Toamnă

Și o porți cu tine și te gândești la ea.. Nu știu care-i sensul tuturor chestiilor, nu toate au o logica, sau cel puțin nu o văd eu..
E ciudat cum odată cu înaintarea in vârsta, te sperie visele si ajungi sa îți dorești din ce în ce mai puțin..Dar imi permit sa imi imaginez măcar..Si secundele par tot mai lungi, si timpul se dilată..

Why

Punct

Ai aruncat in spatele meu ceea ce ar fi trebuit tu sa cari. Hai macar de dragul jocului, sa rupem relatiile creativ si responsabil!  Mergi mai departe, chiar daca o faci banal, ma fac si eu ca nu te-am vazut cand ai trecut pe aici!

Doza de visare

Dorurile uneori te duc in locuri unde cauti macar gustul unei cafele ce poarta parfumuri de amintire …

Missing you..

Dor

Ce caut eu? Habar nu am. Am început cu iubire. Apoi am zis că mă dau oamenilor. Apoi mie. Apoi nimănui. Apoi jobului. Apoi artei. Apoi am obosit.  Poate e teama de eșec, de etichetări, poate nu stiu cum sa ma adun doar pentru mine..Poate mai aștept toamna , poate sunt un haos organizat.. Poate am vrut sa mut măcar doi munți cu cineva de mânuțe, dar asa e in viața! Iubind, am devenit cred ca o încăpățânată ilogică, si e trist să ai senzația că ai cunoscut un om cu care poți crește și ajungi la final să realizezi că ți-ar fi retezat sistematic orice zvâc de a zbura.

Back to school

După o pauza lunga, astrele au fost de partea mea.. Sau poate sunt eu prea modesta.. Important e ca mi-am reluat din nou sensul pe partea profesională.. Sa am un an școlar senin, zic, cu satisfacții pe măsura eforturilor mele.. :)

Acolo, orizontul..

I need you to remember you love me when I am a mess!

Ziduri

Așa se pierd oamenii. Uneori din prea mult, alteori din prea puțin.

Serenity

Haos pereche

Caut haos pereche Aseară am adormit privind dansul ludic al flăcării, Am aprins o lumînare să-mi aducă aminte de cine eram...  Sau parcă mă certam cu soarele; îi spuneam că nu am cum să nu iubesc luna,  Cine mi-ar alunga demonii pînă în zori?  Cine ar păstra taina șoaptei?  Cine mi-ar ridica rugăciunile?  Ce mi-ar fi întunericul fără lună?  Stau în genunchi cu mîinile îndreptate spre cer, mama stă pe scaun și mă privește duios,  Eu țin firul de lînă și ea îl face ghem.  Sunt absorbită de icoana din fața mea, zîmbesc iar ochii-mi sclipesc.  Mă prind de umeri și mă întreb: "copile, de ce ești fericit?"  Copilul mă privește cu ochii mari ce cuprind toate răspunsurile lumii: "ce înseamnă fericit?"  Mi-a rămas în ochi sclipirea,  Nu mai caut de mult fericirea.  Nu știu nici acum să trăiesc după tine,  Ce să fac cu marea de timp ce mi-a rămas?  După sărutul tău, după privirea ta, după zîmbet;  Prea îmi trec anii cerșind clipa  Și totuși... viața se trăiește pe clipe,  Nu …

Secunda dintre cele doua lumi

Agitatiei orasului nu`i gaseste rostul,
Caci asteapta clipa cand cerul este strabatut de luni.
Ea iubeste frumosul, veselul, placutul, dar nu stie insa
Ca toate`au pierit in lumea in care prea tarziu s`a nascut.
Uitata de hidoasa lume dimprejur
Isi duce traiul singura, visand la lumina dintre luni.
Isi inchipuie cum, undeva departe ar fi alta lume
Unde chipuri vii i`ar raspunde cu drag la al ei zambet de copil
Dar acum si ea simte ca nu poate sa mai spere
Si inchide ochii, suspina la gandul
Ca si`a trait veacul intre case gri
Si n`a cunoscut iubirea de cei vii.
Odata cu ea piere si speranta orasului luminat pentru doua secunde
De frumusetea dintre cele doua luni.

Reper

M-am așezat în Nordul sufletului tău,

Acolo de unde-ți răsar stelele și misterele se cer descoperite.

Am construit o insulă din mușchi și licheni,

Aici e tot timpul liniște, doar Aureola cu vești de la tine mai spintecă uneori întunericul.

Azi ai hotărât să-ți dai Totul în schimbul Iubirii.

Mă plimb cu umerii grei pe Insula ce-mi pare infinită și gust din paharul Infatuării;

Aș putea guverna Totul...dar nu,

Nu-mi cere să te iubesc,
Mi-ar fi greu să-ți smulg toate măștile,
Te-ar durea sărutul în carne vie.

Dau Totul pe-o Insulă,
În Nordul sufletului tău...

Nu sunt nici măcar umbra, sunt visul unei umbre

Nu aş defini totul ca o greşeală ce trebuie îndreptată, ci doar ca timp pierdut, irecuperabil. 
Oamenii ..M-au lăsat la răscruce de drumuri. S-a întors clepsidra şi nu este de partea nimănui. Sunt doar două jumătăţi. Minus eu..
Infinitul nu este etern, ci este cuprins în clipe efemere. Ştiu că timpul nu s-a oprit în loc, dar simt asta.  În mine toate tac! Am rămas goală în faţa vieţii.


Fii

Fii o lampă pe o masă
într-o seară întunecată,
fii, într-un braț de îndrăgostit,
un buchet de flori,
fii un pod până pe malul celălalt
sau, în ochi de copil,
fii prima dintre ninsori.
Fii o felie de pâine
într-o mână întinsă,
fii un cojoc,
fii o batistă
fii un baston.
Fii
ce ai vrea să fie ceilalți
pentru tine
când tu nu știi ce mai vrei
să fii.

... doar vîntul mă mai ascultă!

Nebunia e apanajul oamenilor deştepți

Am citit " pe diagonală " postarea de pe blogul lui Tolontan , cea referitoare la folosirea neurolepticelor în cazul copiilor " sănătoși la creier " din centrele de plasament ! Gândul m-a dus la o glumă amară , un psihiatru declara că nu există oameni sănătoși la cap ci pacienți nediagnosticați !!!! Trăim într-un mare ospiciu , România e numele ospiciului , în care nebunia e un subiect tabu ! Românii sunt oripilați dacă le vorbești de psiholog , despre şedințe de psihoterapie , mințile înguste te scanează cu teamă şi te privesc suspicios , uneori cu milă , de cele mai multe ori cu silă şi au grijă să te evite! Inutil încerci să le explici că e mai bine să plângi pe canapeaua psihologului decât să rânjeşti tâmp sau să râzi în hohote în cabinetul psihiatrului ! Nu vreau să ajung nicăieri cu postarea , vreau doar să scriu : Nebunia e apanajul oamenilor deştepți , mințile odihnite nu sunt în pericol , niciodată !!

Bună dimineața, mami!

N-am cunoscut încă sentiment mai înălțător decât acela ce mă încearcă atunci când deschid ochii și-mi văd copilul zâmbind în somn, gâdilat probabil de primele raze ale soarelui ce-i joacă pe chip, camuflat între oștenii lui de maimuțoi de pluș cu care doarme de obicei. Și-n acel moment uit de timp și de tentația de-a vedea cât e ora, uit să mă întreb dacă m-am trezit la timp ori sunt în întârziere deja, sau dacă am auzit alarma telefonului sau nu, ba uit chiar și de TO DO list-ul zilei ce încercă să-și facă loc printre gândurile amorțite de lipsa de cofeină. Și stau... Stau ca tâmpa urmărind fiecare por al chipului său, fiecare mic gest schițat în visul ce poate încă-l mai trăiește, ba chiar mă trezesc zâmbind la grijile pe care le-am colecționat în astă experiență de părinte. Și din toată acea stare ce nu prea lasă loc celor de zi cu zi mă trezesc readusă cu picioarele pe ciment când brusc deschide ochii și-mi spune sec: 

- Vreau să mă uit la T.V,! Începe Inspector Gadget pe Boomeran…

Castele de Nisip

Tablou din sentimente

În noaptea asta cu luna plină, vreau sa te pictez, sa te pictez in cuvinte..Ochii tai ascund o mie de promisiuni, parfumul tău imi îmbie simțurile..Te-am lăsat sa privești in mine, pentru a putea privi in tine. Si totuși..ne jucam, constrânși de norme sociale.. Pe curând..pana la o viitoare regăsire!

Caldura mare..

Neprevazut

Privesc in gol..  Timp, contratimp, multa realitate, doua universuri o lume, asteptari, nebuni in graba agonie si extaz. Vibratii, nelinisti Hazard si teatru. Vis! Inocenta, poveste, copil, nisip, Eu!

Momente

Există un moment când trebuie să pui punct lucrurilor care nu te mai definesc.Există un moment când trebuie să pui punct relațiilor în care nu te mai regăsești.Există un moment în care trebuie să evaluezi calitățile și defectele tale și efectele lor asupra celor dragi.Există un moment în care trebuie să reevaluezi valorile în care crezi,să tragi concluziile care par corecte să-ți faci morala de rigoare și să mergi înainte.Există un moment în care atunci când nu mai ai nimic de spus să-ți asculți gândurile.Vor vorbi ele pentru tine!Există un moment în care trebuie să renunți la binele pe care îl faci celorlalți și să te gândești la răul pe care ți-l faci ție.Există un moment în care trebuie să-ți zâmbești propriilor lacrimi pentru a le convinge că viața e frumoasă și ele n-au ce căuta în ochii tăi.Există un moment în care liniștea și tăcerea se contopesc și fiecare are rolul ei pentru a te regăsi.Există un moment în care tu nu mai ești pentru că te gândești prea mult la ceilalți.Există…

Timpul curge

Relațiile între oameni sunt oarecum ușor de găsit, greu de păstrat. Uneori lucrurile iau întorsătura pe care o vrem, alteori, nu. A te bizui pe oameni – e o misiune imposibilă. Sunt eu prea puțin pentru lumea asta, poate nepregătită, știind cât îmi este de greu să merg, să respir, să fiu…


Reflecții

Ma privesc zilnic in oglinda!  Ma scriu, rescriu, si ma topesc de dor! Dor de mine, dor de copilul din mine pe care l-am rătăcit de mult prea mult timp! Cineva ma striga, cineva ma așteaptă, cineva ma alunga mereu..Învăț cumva sa ma iubesc dar mi-e frica mereu de respingere.. Sunt geometrii ale vieții care ma înghit fără sa mai apuc sa răsuflu!

Most Beautiful Castles in France

Castle Franconville (Château de Carnelle) located on the edge of the forest Carnelle, Saint Martin du Tertre in the Ile de France region of France.

Mood

Când cuvintele tac..

"Spune-mi despre tăcerile tale
din mijlocul cuvintelor de la marginea poveştii, de la primul rând, până la rândul fără consoane.

Spune-mi despre tăcerile tale puse în ghilimele atunci când toate cuvintele se înghesuiau să te povestească lumii întregi.
Spune-mi despre tăcerile dintre gânduri ce şi-au găsit semne de punctuaţie în clipitul ochilor tăi.
Tăcerea ta, suflă puncte puncte şi niciodată nu pune titlu.
Alfabetul tăcerii cu litere albe compune silabe pentru jumătatea goală a cuvintelor mele.
Tăcerea e plânsul lui Dumnezeu cu lacrimi lipsă, Cuvintele-praful adunat peste tăcere.
Cuvinte cuvinte sărutând milioane de buze, cuvinte în dar cu adevăr lipsă, peste care oftează tăcerea... cuvinte fără semne de punctuaţie căutând un sens... cuvinte ce nu pot fi uitate lăsând sufletul mut... cuvinte pentru cei care iubesc tăcerea şi flirtează cu şoaptele... cuvinte pentru cei ucişi de cuvinte, cuvinte ce mint pe o voce caldă, cuvinte ce spun adevărul prea târziu, cuvinte,în umbra cărora plâng sufletele... ce nu ştiu să v…

Life, soul, inspiration..

If there was a way to get back..

Free spirit

O nouă zi, un nou răsărit, un nou început, o altă ultimă zi înaintea unui nou început, a unui nou răsărit, a unei alte noi zile...
Aşa să fi arătat oare începutul lumii? Câteva pietre, nisip şi apă şi lumina care nu se vede de unde vine şi pleacă.


All by myself..

Nerostite cuvinte, lungi tăceri.. Aici este refugiul inimii mele, aici sunt doar eu cea fără de masca..
Fragila, delicata, a "tuturor" si a nimănui..
"Omul are nevoie de un vis, ca sa suporte realitatea!"

si mi-e teama ca lumea e prea mare pentru mine..si o sa ma pierd!

Oameni

Nu exista oameni care sa inlocuiasca alti oameni. Nu exista identitate intre suflete si nici intre sentimente. Iubim diferit, gandim diferit si mai ales, simtim diferit. Iar pe cei care pleaca deseori din viata noastra, nu ii vom gasi niciodata in alte persoane. Pentru ca oamenii, nu inlocuiesc alti oameni...

Timpule, mai stai puțin..

Timpule mai stai putin ca prea ai luat-o la goana... Tu te grabesti, eu nu!
Mie imi e frica de viitor si vreau sa am mai mult timp sa ma bucur de prezent!
Nu ne face mari asa repede, mai vrem sa fim copii!!!!!
Te rog timpule, nu te mai grăbi! Mai stai putin, trage-ti sufletul, uita-te in jur si bucura-te de ce vezi, de ce ai, de ce simti! Si lasă-ne si pe noi sa facem asta!
Nu mai trece asa repede, in zbor,ca nu stiu zău ce cauți si nu găsești. Si cum nu obosești.
Hai sa ne oprim si odihnim un pic. Eu am obosit si amețit din cauza vitezei tale. Da-mi un răgaz, te rog, sa savurez clipele astea mișto pe îndelete, fara sa ma grabesti.
Sa mai stam putin....


Gândul zilei..

Viața îți ia, dar îți si da. Depinde de tine cum chibzuiesti balanța timpului si a sufletului!

Reflecție ..

Clepsidra timpului e lenta, si nu e rost de graba! Care e misiunea vieții noastre? Mereu m-am întrebat, oare cum e sa fii zeița in fiecare zi? Oamenii ar trebui sa fie naturali, liberi,  fără sa fie constrânși, manipulați..
E așa de cotidian că oamenii se despart..,
E așa de sordid când încep să-și despice copiii, pisicul, pledul serilor fericite...

Mă întristează nespus primitivismul și cruzimea semenilor mei...

Gândul zilei ..

Câteodată mai înotăm si în ape tulburi..spre evoluția spirituală atât de benefică liniștii interioare după furtunile din tine..

All by myself

Pentru ca Dobrogea..

Sa lasi loc de va urma...

O carte..

Se spune că o carte poate schimba vieți. Că în timp devii ceea ce citești.  Eu spun că o carte este ca omul. E bine să apară la momentul potrivit, pentru a înțelege, a pătrunde cu adevărat în tine. Mie această carte mi s-a dizolvat în suflet. Am râs, am vrut să plâng, dar mi-e teamă să nu pierd din ea.
Dragă Dumnezeu,
Îți mulțumesc pentru arta cu care ne-ai creat. Îți mulțumesc pentru că ne lași liberi să alegem să nu uităm, să învățam, să simțim.  Îți mulțumesc că mă ții de mână când cad.
Această carte este despre noi, să nu uităm cât de iubiți și speciali suntem.
"M-am prins că veniseși. Și că-mi explicai secretul tău: privește lumea în fiecare zi de parcă ai privi-o pentru prima dată. [...]
  Îți mulțumesc, Doamne-Doamne, c-ai făcut asta pentru mine. Mi se părea că mă ții de mână și că mă duci în miezul misterului, ca să-l contemplu. Îți mulțumesc.
                            Pe mâine, pupici,                                                Oscar
P.S. : Dorința: poți să le arăți figura …

Doar pentru că..

Nu-s  bine cum as vrea eu, dar nici rău cum ar vrea alții..


Când mi se așează gândurile

Când arzi intens nu apuci să pui deoparte ce n-ai vrea să ardă..


E un timp..

Viata nu iti da nimic inapoi..ceea ce faci, ramane bun facut. Nu poti sa schimbi, nu poti sa stergi. Cand amintirile dor..

Prin timp

Timpul nu este niciodata ce ne-am dori.  Uneori zboara, alteori merge prea incet.  Uneori trece pur si simplu ...când, in schimb , am dori sa se opreasca.

Negură

Urăsc golul ăsta surd din mine..


Primii ghiocei din gradina mea...