Ora de religie

Am tot fost întrebată ce părere am despre isprăvile jihadiste din ultimele zile. N-am înțeles rostul întrebărilor, la fel cum nici rostul „isprăvilor” nu-l înțeleg. În numele religiei și al lui Dumnezeu/God/Dieu/Allah s-au pornit războaie, sfinte cică, deși războiul în esență n-are nimic sfânt, indiferent oricine ce-ar zice. Doar orgolii și moarte. Doar distrugere și durere. Ce poate fi sfânt în asta? Mai ales când toate religiile fac apel la toleranță, bunătate s.a.m.d... A ucide un om implică niște scurtcircuite interioare. La mansardă, la subsol, nu contează unde, pentru că un om normal al secolului XXI nu ar fi capabil de așa ceva. Indiferent de motiv. Cât privește jihadiștii, trebuie doar să arunci o privire la atentatele de azi din Kuweit, în care musulmani omoară musulmani, ca să-ți dai seama că de fapt nu-i vorba despre ceva religios aici, cu atât mai mult cu cât religia în numele căreia săvârșesc asemenea atrocități este una a păcii, de aflare a păcii întru Creator. Există în Coran un capitol (sura) numită Al-Kafirun (Necredincioșii), „necredincioși” fiind denumiți politeiștii care trăiau în Mecca acelor vremuri, un capitol care-mi pare seminificativ, mai ales la final: „Voi aveţi religia voastră, iar eu am religia mea!”. O chestiune de bun simț, care m-a făcut să respect credința sau necredința oricărui om. Pentru că, dacă dăm la o parte religia, apartenența politică, echipa de fotbal ori muzica preferată, sau mai știu eu ce criteriu după care ne împărțim în „unii” și ”ceilalți”, dincolo de toate acestea, la bază rămâne omul, ființă aceea superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, cu poziție verticală a corpului, deget opozabil și creier deosebit de dezvoltat...

Comentarii

danplux a spus…
Pentru că deciziile sunt ale unor oameni; care, de fapt, nu au niciun d-zeu.

Postări populare