Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2014

Gânduri

Potrivit studiilor, un om are în medie, fie că vrea sau nu, circa 60.000 de gânduri pe zi. Gânduri care-i modelează „realitatea”. Presupunând că 8 ore le dormim... Ba nu, că sigur va sări cineva că și-n timpul somnului gândim, deci, la 24 de ore, să iasă mai puțin, am avea 2.500 de gânduri pe oră, adică aproape 42 de gânduri pe minut, adică mai mult de juma' de gând pe secundă... Ceea ce-i clar, sunt un gânditor (OM)  leneș. :)

Soare

- Care soare, nu vezi ce înnorat e afară? Şi de ceva vreme nici că n-a mai binevoit să răsară pe strada mea...
- Asta nu înseamnă că nu-i acolo!

Credem ce vedem, vedem ce putem, putem ce credem. Şi tot aşa...
Dar cafeaua e cafea...

Happy Dragobete

„Între două, nu te plouă!” Era o vorbă... Așa și noi, mereu între americani și ruși. Dar asta e de bine, cum nu? Păi cine are și Valentine și Dragobete, ha? Eu zic să importăm și Qixi-ul chinezesc, să fie fără soț.
No, Happy Dragobete, dragilor! Să fiți săgetați!  :)

Impresionant

Îmi plac oamenii care scot spectaculosul la iveală din ceea ce credeam a fi banal sau vulgar. La „Românii au talent”, Octavian Stoica din Chișinău a arătat că 1) dansul la bara poate fi mult mai spectaculos decât am crezut vreodată, și 2) limitele fizice ale corpului uman sunt departe de a fi cunoscute. Impresionant!

Meniu

Exasperată de reclama cu „Ficat! Ficat!”, am intrat totuși în măcelăria din piață să iau ficat. Proaspăt. Nu neapărat pentru fierul simplu, cel mai ușor de absorbit de către organism, zincul, A-ul sau B-urile conținute cât pentru experimentul zilei: Meniu cu Buget: 15 lei.
Jumătate a mers în wok cu unt, usturoi și aromatice mediteraneene, cu un strop de ulei pentru a crește punctul de fumegare a untului, cealaltă jumătate am întovărășit-o cu ceapă roșie de la țărani, cimbru și vin roșu de bătătură, din care jumătate, adică un sfert, s-a tot hârjonit cu laptele în blender până a devenit pate, iar restul a rămas deliciu solid cu zamă semiglazurată tocmai bună de făcut drifturi cu pâinea prin wok. Adică, meniu tocmai bun de scandalizat orice nutriționist și orice om ce s-a leapădat de Dumnezeul gustului.
Per ansamblu, 2 guri mari înfometate, n-au putut termina nici jumătate din bucatele înmiresmate, așa că Meniu cu Buget: 15 lei - DONE!

Latura existenţială a cafelei

- Măi, mie mi-e clar! Ne naştem şi murim singuri. Şi cât trăim, oricâtă lume ar fi în jurul nostru, tot singuri suntem!
- Dar nu eşti niciodată singur... Ştii cum se spune, Dumnezeu e cu tine!
- Dar eu nu cred în Dumnezeu!
- Atunci ia în calcul bacteriile, fungii, virusurile şi paraziţii din aer şi nu te mai plânge atâta!
Din ciclul "Latura existenţială a cafelei".

Simţ al umorului

- Băi, mă enervez din orice, orice răhăţel, oricât de mic, mă scoate rău din pepeni. Ce să însemne asta?
- Că eşti... mic?
- E pe dracu'! Cine, mă, eeeeu?
Şi, uite aşa, Dumnezeu, Allah, Universul, sau cum i-oi spune, că oricum tot aia e, îşi dovedeşte exacerbatul simţ al umorului supradimensionându-ne oglinzile. Toate...

Tablou de primăvară

Gura Diham

Necrofagi și savanți

Televiziunile au devenit un fel de hiene. Necrofage. Devoratoare de hoituri, ce savurează leșuri. Și-n vreme ce tu, părăsitor al astei lumi, dai cu subsemnatul în fața balanței, ori te preumbli prin alte dimensiuni, ei mușcă din parfumul cărnii tale ce încă nu te-a urmat în pământ și molfăindu-ți amintirea se întreabă: cu cine făcut-ai dar copilul, ființă păcătoasă?
Televiziunile au devenit savante. Populate cu savanți ce scrijelesc hârtia flipcharturilor cu markere permanente, ce desenează scheme ca pe vremea când urmau cursurile Academiei OTV. Și urmărind săgețile ce întregesc tabloul academic pictat de docenții la modă, uităm de criză, uităm de rate, uităm de noi. Pentru că noi suntem ei, iar ei sunt noi.
Necrofagi și savanți. Și trendy...

Despre chestii d'astea..

Profesoară de la „Eminescu", un poliţist şi un jandarm, reţinuţi într-un caz de prostituție la un salon de masaj din Constanţa. Bag mâna în foc că respectiva profesoară a văzut Breaking Bad, și cum chimie nu știa s-a adaptat la competențele sale. O arătați cu degetul pe profă? Pe bune? Poate o fi vrut femeia să fie la fel de bine îmbrăcată ca elevii cărora le predă info, să nu se mai simtă penibil, sau poate chiar are cancer iar asigurările de sănătate sunt cum toată lumea știe, cine știe? Iar polițistul s-o fi săturat să patruleze așteptând promovarea mult promisă dar rezervată altora „cu spate”... Iar jandarmul... Măcar și-a dat demisia, nu ca alții, știm noi care, care se țin de capitonajul scaunului mai ceva decât se ținea Di Caprio de bucata de vas când plutea zgribulit în oceanul înghețat...

Perspectivă...

Slugărnicia nu înseamnă loialitate. Însă confuzia termenilor schimbă fața lumii. Și poziția coloanei vertebrale. Habar n-am de ce adeseori oamenii se cufundă și ajung să se confunde cu profesia lor. Culmea, că nu cei profesioniști fac asta... Ceilalți, „experții”!

E iarnă pe obrajii mei