Treceți la conținutul principal

File de poveste




Ii musca urechea, ii saruta buzele, obrajii, gatul, pieptul, trupul. Se priveau. Contopirea era aproape. Privirile lor nu se deconectau. Privindu'se isi vedeau doar jumatatile de suflet din Ei ... Se chemau... Acea Ea s'a asezat in fata lui. Acel El s-a asezat in fata ei ...

Seara coboara incet, orele au parut clipe iar clipele franturi de clipa ... cei Doi stau imbratisati ... parfumul   (I)ubirii lor pure invaluie camera unde pasiunea le-a fost Rai si linistea bratelor, Eternitate ... se privesc doar ... in straluciri translucide ... valurile marii le insotesc gandurile nerostite pentru a nu profana linistea ce ii invaluie ...

“Ma (I)ubesti?!”

Il intreaba ea zambind ... privindu-l cu ochisorii ce ii poarta straluciri de chihlimbar ...

“Te ubesc ... marea mea ...”

Ii raspunde El ... rapus de emotiile ce ii incercau sufletul ... coplesit de daruirea ce ii fusese oferita cu suflet plin si inimioara curata ... ofranda de suflet si trup ... dincolo de ce oamenii au voie sa cunoasca, dar ei o traiau doar pentru Ei in spatele draperiilor trase ...

Traiau in alta lume ... o lume doar a lor .. in care timpul in liniaritatea lui perceputa de catre oameni nu a mai existat pentru ei ca oameni ci ca o inflexiune amorfica ... a unei singure clipe de suflet traita cu intensitatea unei vietii intregi ... vieti ce altii oameni simpli o numara in zeci de ani ...

El se ridica incet ... ii saruta trupul acoperit de piele’ai fina ... feciorelnica ... nu se poate desprinde de Ea ... nici macar o secunda ... contopirea lor de trup si suflet fiindu-le etern Rai .. cum ar putea sa plece de langa Raiul ce Ea ii este?! Prin suflet si mintea de om nu ii trece decat o singura dorinta ... una singura ... nu ar mai vrea sa se faca dimineata ... ca aceea noapte sa le fie eterna ... ca imbratisarea lor de trup si suflete dupa draperiile trase sa le fie etern alint si implinire ...

Afara marea ... marea ce le-a fost martora a trairii lor ... se zbuciuma in valuri inspumate ... o privesc amandoi si incearca sa ii multumeasca cumva ... pentru ca la malurile ei .. a permis crearea unui miracol in care cei doi s’au contopit pentru totdeauana ca Unul ... pentru ca Unul sa se nasca ... din spuma fina si alba de mare ... piatra aspra de muntic ... eterna imbratisare dintre un mare albastru si un albastru infinit ... etern echilibru intre Cer si Pamant ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.