Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2014

Roz siclam

Cică nu-i bine să ai multe idei. Ci puține. Și, preferabil, fixe.
Și-n vreme ce unii numesc asta credință, nu în sensul religios, alții îi zic focalizare. Mie-mi sună a reclamă la Windows 3.1. Pe 16 biți. În culori pale și multitasking limitat. Pe un sistem multi-core, memorie berechet și placă video pe 512 biți. Garanția rozului vieții. Roz siclam.

Vis alb

Fitness

Fitness... 2 ore... La lopată... Că, na, trebuia să scot mașina de sub zăpadă. Acu', după ce am văzut isteriile de pe TV, cred că ar trebui să revenim la vechile practici, și anume în vreme de iarnă să luăm în calcul faptul că natura se poate manifesta natural, ca de iarnă, fapt pentru care ar cam fi cazul să ne comportăm ca niște oameni prevăzători. Cu natura nu ne luăm la trântă, chiar dacă Chuck Norris și Bruce Willis sunt încă în viață... Până una-alta, noi trebuie să ținem cont de ea, de semnele ei, așa cum au făcut înaintașii noștri, care au supraviețuit vitregiilor nerămânând făr' de apă sau hrană, ori blocați în plin câmp, pentru simplul motiv că știau cum sunt rânduite lucrurile pe astă lume, iar istericalele nu țin nici de cald, nici de sete, nici de foame...

Grammy

De ce Grammy este altfel decât muribundele noastre tradiționale festivaluri?
Da, și pentru că nu utilizează un limbaj de lemn, pentru că oamenii-s relaxați, neapretați și neînfipți în par chiar de-s la costum, nu observ nici metafore folosite aiurea pentru a umfla ego-ul cuiva întru preaslăvire, și pentru că promo-urile și id-urile lor îs creative și pline de umor. Umor, nu altceva...

Șoc

Șoc și groază. Ninge. Viscolit. Televizioniștii transmit în direct, cu un tragism de zici că venit-a apocalipsa, de parcă niciodată n-a mai nins viscolit în istoria omenirii. Sunt convins că Băsescu e de vină. Pentru că pe vremea lui Badea Cîrțan, pe vremea de dinaintea transportului cu cai putere sub capotă, parcă nu ningea în halul ăsta, că oamenii nu rămâneau înșirați pe drumuri precum șiragul de cârnați pus la avântat. Iar omenirea de azi, așa tehnologizată cum e, și cu soluții pentru toate, can't play God, nu poate lua Natura de guler și să dea cu ea de pământ și să-i bage mințile în cap, lucru tragic foarte. Și, uite așa, redescoperim că suntem oameni... Mama lui de Băsescu, cu ninsoarea lui cu tot! Că numai el e de vină pentru toate nenorocirile.
P.S. De la Știrile Pro aflu că pluralul la „girofar” este „girofare”. Care este!

Marea e frumoasă și când este supărată

Ninge

Pilots never die, they just fly away

Vorba lui Tudor Gheorghe. Romania isi omoara salvatorii!

”47 Ronin” The end!

”47 Ronin”. O pervertire a istoriei, o tratare „superficial-americănească exagerată” a unei povești adevărate cu oameni adevărați, cu un Keanu pe post de corcitură (după modelul Blade), un melanj de LOTR cu Titanic din care doar vampirii și roboții au lipsit ca să fie „cu de toate”. Păcat de poveste, dar pentru asta există ecranizările anterioare net superioare chiar fără efecte speciale și superbugete, ecranizări la care oricum nu se va uita nimeni pentru că că „nu-i cu artificii”. Parcă și popcornul și-a pierdut gustul la filmul acesta.

Apăsător

- Ia spune, mai vrei să trăiești 100 de ani?
M-am uitat la asistentul medical și, zău, n-am știut ce să răspund.

Azi am fost la un cămin pentru bătrâni. Și, indiferent cât de bine îngrijiți sunt și cât de drăgăstos este personalul ce-i ține sub supraveghere, că vorbim despre un cămin pentru bătrâni privat, deci cu condiții, neputința bătrâneții e uneori apăsătoare. Foarte apăsătoare.

File de poveste

Ii musca urechea, ii saruta buzele, obrajii, gatul, pieptul, trupul. Se priveau. Contopirea era aproape. Privirile lor nu se deconectau. Privindu'se isi vedeau doar jumatatile de suflet din Ei ... Se chemau... Acea Ea s'a asezat in fata lui. Acel El s-a asezat in fata ei ...

Seara coboara incet, orele au parut clipe iar clipele franturi de clipa ... cei Doi stau imbratisati ... parfumul   (I)ubirii lor pure invaluie camera unde pasiunea le-a fost Rai si linistea bratelor, Eternitate ... se privesc doar ... in straluciri translucide ... valurile marii le insotesc gandurile nerostite pentru a nu profana linistea ce ii invaluie ...

“Ma (I)ubesti?!”

Il intreaba ea zambind ... privindu-l cu ochisorii ce ii poarta straluciri de chihlimbar ...

“Te ubesc ... marea mea ...”

Ii raspunde El ... rapus de emotiile ce ii incercau sufletul ... coplesit de daruirea ce ii fusese oferita cu suflet plin si inimioara curata ... ofranda de suflet si trup ... dincolo de ce oamenii au voie s…

5

Anișori...


Seri cu suflet înfrigurat...

47 ronini

- Mergem să vedem „47 ronini”?
- Nu.
- De ce?
- M-am săturat de popcorn.

Deși-s curioasă să văd pe ce au cheltuit bugetul de aproape 200 de milioane, în condițiile în care povestea „ajută”, pe Kevin cum mânuiește katana alături de Sanada, care e bun de tot că nu degeaba l-a luat Sonny Chiba sub aripa sa, totuși, după ce am văzut de-a lungul vremii 3 ecranizări foarte bune de la mama lor a poveștii celor 47 de luptători loiali chiar și-n vremuri de criză, m-am decis să fac o pauză de popcorn. Nu de alta dar am început să râd la filme cu moși, ba chiar să le înțeleg glumele.

Homefront

Jason Statham îmi pare cel mai bun action movie star. E „de acolo”, ca atitudine și stil de luptă. Fără egal. Iar ”Homefront”, deși nu-i de Oscar, mi-a dat tot ce-mi doream de la un film de acțiune. Surprinzător, scenariul este scris de Stallone. Dar Statham e Statham. Arhetipul luptătorului pământean.

Daaa

Acum poa' să pice și Guvernul, să se abată asupra planetei o întreagă flotă de nave pline cu făpturi verzi, nu mai interesează pe nimeni câtă vreme încă nu se știe dacă Bianca se desparte sau nu de Slav.
Marțieni, klingonieni și voi, alte făpturi din spațiu, năvăliți, mă!

Happy New Year!

Așadar, 2014...
În fața foii nevăzute din fața ochilor minții pe care se aștern planurile, promisiunile, angajamentele, termenele limită și alte năzdrăvănii de gen, nu pun. Tai...






(Castelul Cantacuzino, Bușteni -2014)