Povești nespuse...





Atâtea povești nespuse... Și mă mai mir că viața-și pierde din luciul magiei... Cred că asta se datorează și faptului că suntem învățați că magia există doar în povești, iar poveștile-s lipsite de adevăr, pe când viața-i clar altă mâncare de pește, mai de la cantină, că ți s-ar apleca de la homar și caviar, că așa zice lumea. Poate de asta ajungem să credem că doar din a noastră perspectivă se vede adevărul, iar din a altuia e aproape imposibil, cine știe? Posibil... Dar sigur este că de învățat învățăm. Asta nu ar fi o mare problemă. Dacă nu am da mai departe.
 Am chibzuit ceva vreme, recunosc. La cum mi-ar plăcea să continue a mea poveste. Firește, puțină lume și-ar dori un final nefericit, iar balanța oricărei povești se înclină în funcție de greutatea calității personajelor ce formează fauna acesteia. Ei bine, tocmai acest lucru m-a determinat să mai curăț talerul meu cu zmei. Doar pentru simplul fapt că-mi pasă de feng shui-ul poveștii mele, nimic mai mult.
 Și, da, mai puțin înseamnă mai mult. Întotdeauna.

Comentarii

Postări populare