Nuanţa culorii bucuriei..

N-am mai fost la o nuntă de ceva vreme. Şi niciodată la o astfel de nuntă.
Dacă stau să mă gândesc mai bine nunta, botezul, înmormântarea sau parastasul sunt evenimentele de adună laolaltă oamenii care au avut cândva ceva în comun. La astfel de evenimente, fericite sau triste, îţi întâlneşti neamurile şi prietenii de care ai reuşit să uiţi între timp, că, na, viteza cu care se derulează acum treburile lumeşti aştearnă lesne ceaţă peste creier, la fel cum uneori te seacă de neuroni.
De astă dată, la astă nuntă, lucrurile fost-au aşezate altfel. După rânduielile sufletului, care nu cunoaşte noţiunea de act de prezenţă "din obligaţie". Prieteni veniţi să-şi vadă prietenii cum spun "Da" şi în faţa preotului, după câţiva ani de când fură declaraţi soţ şi soţie de către ofiţerul stării civile. Şi să se bucure laolaltă, din suflet, nu din obligaţie. Ori în astfel de cazuri, nuanţa culorii bucuriei e alta. Şi altfel...

Comentarii

Postări populare