Mărul lui Adam

Vorbea. Şi vorbea. Şi tot vorbea. Despre cât de zen e şi cât de bio mănâncă. Cred că avea o fixaţie pe mere. Una neobişnuit de mare, vreo mărofilie cronică în fază terminală, că mărul părea că-i panaceu, alfa şi omega, bun de mâncat de 3 ori pe zi, ca aperitiv, felul întâi, doi şi desert, ba chiar şi digestiv.
- Mărul e cel mai bun, concluzionă pe un ton aclamativ. Nu degeaba se spune că un măr pe zi ţine doctorul la distanţă...
- În cazul ăsta, ceapa e mult mai bună, am spus aprinzându-mi o ţigară, nementolată şi fără aromă de măr.
- De ce?
- Îi ţine pe toţi la distanţă...
Am văzut cum i se ridică mărul lui Adam, dar nu mai interesa pe nimeni.
Eram toţi sătui de mere.
Şi zen.

Comentarii

Postări populare