Dimineaţă




 O cafea neagră... şi-o ploaie de gheaţă,
Când spirtul mai arde culori în odaie -
O privire pe-o carte, pe straie,
Şi pasul mă-ndrumă în dimineaţă.

Cum frigul, tremurând ca o veste,
Tot plânge de-al meu şi de-al tău...
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Şi plouă cu-o părere de rău.

Am uitat dacă merg... încă tot mă iubesc...
Am ajuns la timp, ocup şi un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc...
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc...

(George Bacovia)

Comentarii

Postări populare