„Între cer și pământ”

...în zori, marea a lăsat nisipului cald și umed daruri de scoici, alge și crabi. Le-a așternut tăcută la picioarele lui apoi s-a retras privindu-l mirată prin mii de ochi albaștri. Nisipul a tăcut și a privit în zare, de parcă nimic nu se întâmplase, de parcă la picioarele lui nu se întindea nicio mare, de parcă degetele lui nu erau îngropate în scoici mărunte, sidefii.
-Mă ierți? șopti marea și buzele ei așternură pe mal podoabe noi de scoici și alge.
Nisipul se răsuci puțin purtat de vânt, pescărușii țipară nedumeriți. Parcă mai dulci erau vorbele vântului decât scoicile reci ale mării. Vântul i-a promis, marea i-a oferit...

  - Moise D. (Naivul)

Comentarii

Postări populare