Ca la serbare!

Normal că am mers la serbare, ca orice părinte ce are şansa de-a părea responsabil faţă de-al său copil, deşi dusul şi adusul sunt în sarcina mea. Câteva concluzii, eminamente subiective:
Părinţii se dovedesc a fi mult mai agitaţi decât copiii.
Copiii, au sau nu chef, trebuie să presteze perfect momentul artistic, de parcă ar fi un concurs "Grădiniţa are talent", cu premiu baban.
Serbările îmi par prea lungi pentru putinţa copiilor, deşi înţeleg că poate e singurul moment în care doamnele pot arăta roadele muncii lor.
Educatoarele mai în vârstă sunt mai de "gaşcă", parcă pun mai mult suflet.
Fii-miu e pe "felie" rău de tot cu dansul.

În rest, veselie maximă, câteva smiorcăieli ici-colo şi câteva orgolii de adulţi zdrobite!
Ca la serbare! :_)

Comentarii

Postări populare