Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2013
"Chiar si acum viseaza un copil intr-un ungher fragil al sufletului meu... "

Directia 5 cu Paula Seling - Langa Mine

  Asculta  mai multe  audio   diverse

„Între cer și pământ”

...în zori, marea a lăsat nisipului cald și umed daruri de scoici, alge și crabi. Le-a așternut tăcută la picioarele lui apoi s-a retras privindu-l mirată prin mii de ochi albaștri. Nisipul a tăcut și a privit în zare, de parcă nimic nu se întâmplase, de parcă la picioarele lui nu se întindea nicio mare, de parcă degetele lui nu erau îngropate în scoici mărunte, sidefii.
-Mă ierți? șopti marea și buzele ei așternură pe mal podoabe noi de scoici și alge.
Nisipul se răsuci puțin purtat de vânt, pescărușii țipară nedumeriți. Parcă mai dulci erau vorbele vântului decât scoicile reci ale mării. Vântul i-a promis, marea i-a oferit...

  - Moise D. (Naivul)

E cenuşiu, e ireal..

O cafea neagră şi-o ploaie rece! Spre infinit..

Tic-tac, „vreau” - „nu pot”...

Unele dorințe rămân captive între „a vrea” și „nu îndrăznesc” sau „a vrea” și „nu cred că pot”. Te privesc nehotărâte și temătoare:
-Să încerc să mă împlinesc? Să mai aștept? Dacă voi fi un eșec? Aș vrea dar... nu cred că pot!
Te bântuie zi și noapte. Zâmbești și arunci celor din jur o privire obosită. „Vreau” - „Nu pot”, devine un tic-tac mai răsunător decât cel al ceasului, mai răsunător și mai inutil. Nu măsoară timpul ci nehotărârea, teama. Câte ore de teamă au trecut? Câte zile de nehotărâre?
Tic-tac, „vreau” - „nu pot”...- Naivul

Ca la serbare!

Normal că am mers la serbare, ca orice părinte ce are şansa de-a părea responsabil faţă de-al său copil, deşi dusul şi adusul sunt în sarcina mea. Câteva concluzii, eminamente subiective:
Părinţii se dovedesc a fi mult mai agitaţi decât copiii.
Copiii, au sau nu chef, trebuie să presteze perfect momentul artistic, de parcă ar fi un concurs "Grădiniţa are talent", cu premiu baban.
Serbările îmi par prea lungi pentru putinţa copiilor, deşi înţeleg că poate e singurul moment în care doamnele pot arăta roadele muncii lor.
Educatoarele mai în vârstă sunt mai de "gaşcă", parcă pun mai mult suflet.
Fii-miu e pe "felie" rău de tot cu dansul.

În rest, veselie maximă, câteva smiorcăieli ici-colo şi câteva orgolii de adulţi zdrobite!
Ca la serbare!:_)

Din dragoste rănită nu se moare (Nuța Istrate Gangan)

timpul şi-a spart clepsidra  secundele  s-au risipit stinghere prin sângele nostru  nisipul din ce în ce mai mişcător ne arde retina
în ochii tăi astăzi nu mai găsesc nimic decât îndelungă aşteptare și sentimentul că speranţa  a murit înainte de vreme (ar fi trebuit  să moară ultima, nu-i aşa?)
nu mai sunt femeia pe care ai iubit-o n-am fost niciodată nimic altceva decât dorinţa strivită de neputinţa momentului din urmă
te înfăşor în ultima pagină pe care am smuls-o  dintr-un calendar absurd prea absurd ca să poată fi responsabil de timpul sfărâmat în aşchii şi plec fără să privesc înapoi

uită-mă
din inimă rănită nu se moare

nu se trăieşte