Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2013

Secunde...

Când îţi scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieţii tale, soarta cu veşnica ei ironie varsă cerneala peste foile care urmează.  -Veronica Micle

A înflorit liliacul

Insomnie

Că deh..e lună plină..  Nu doar destinația este cea mai importantăîntr-o călătorie! N-am înțeles niciodată de ce bărbații pot fuma liniștiți pe stradă, iar femeile, care militează pentru drepturi egale și pentru multe alte alea-alea, nu!  TCM rămâne TCM. Clasic. Colecție bună de la nea Turner, un fel de Music FM al filmelor. Ce ar face făcătorii de producții TV pentru rating? Dacă te uiți la ”Network”, film din '76, răspunsul e același: orice! Nimic nu s-a schimbat. Și nici nu se va schimba. Doar că între timp s-a inventat Taraf TV.

Heaven

Mohărăsc

- Ce mai faci?
- Mohărăsc!
- Ce faci?
- Mo-ho-răsc! Ce pot face-n astă zi mohorâtă?
- Știi, ăsta nu-i verb de-l găsești în DEX!
- Așa, și?
- Și nici în Bacovia nu l-am regăsit, deși l-am citit din scoarță-n scoarță...
- Așa, șiiiii?
- Și, nimic! Nu-i corectă exprimarea!
- Dar ai înțeles ce am vrut să zic?
- Da!
- Atunci, dă-mi voie să mohoresc în astă zi mohorâtă. Că așa „vrea” mușchii mei, na! Pentru că tranzitiv și reflexiv n-o fi, da' figurat ar trebui să fie pe undeva. Că-n secretele scrieri bacoviene, care este, este!
- Care scrieri secrete? N-am auzit!
- Păi, dacă sunt secrete, vezi?
...
Există. La figurat.
Așa că azi mohărăsc liniștită respectând feng shui-ul zilei.

16

La Mulți Ani..

Nu m-aș supăra dacă aș avea vecini care să cânte. La orice instrument sau la „harpa” corzilor vocale, dar să cânte, nu altceva. Prefer asta decât orice vecin cu boxele proptite-n geam din care să răsune „Best of Manele” volumul 3226.
Aseară, a fost altfel. Un pian, o chitară și niște oameni care-și sărbătoreau sărbătorita cântând. Nu pentru că erau conservatoriști, ci pentru că aveau bucuria de a cânta, și cu această bucurie își ajutau prietena să treacă mai ușor „pragul” celor .. anișori. :)
La Mulți Ani..

Adio primăvară

In vitro te născuşi, tu, primăvară, tu, idioată, curvă şi parşivă, împerechiere între lebădoi şi cioară, dar cu pretenţii şi idei de divă. Arunci pe piaţă bonuri de iubire, dar nu plăteşti atunci când e doar sex, cu motivaţia că un reflex n-ar trebui pe nimenea să mire. De ce eşti curvă, şleampătă şi slută, de ce îmi cumperi viaţa-n rate, de ce îmi picuri în cafea cucută, minţind că tu eşti fata lui Socrate ? Adio primăvară, m-am lepădat de tine, să vină vara cu femei toride, să vină toamna, iarna sau oricare, să ştiu şi eu : are vreun rost sau n-are ?

O poveste...

Încercând să mențin un echilibru între realitățile ce interferează pe luciul lentilei prin care privesc lumea, mi-am rezervat cantitatea de timp necesară pentru a-mi justifica prezența în această existență. Azi am ascultat o poveste... Iar treaba asta mă neliniștește nițel. Nițel mai mult...