Reverie

N-aveam cum să trec pe lângă fără să nu intru. Ador cărțile. Inclusiv mirosul lor. Și-am intrat. În anticariat. Mare, cu miros fain de carte veche ce se răspândea din volumele frumos așezate pe sumedenia de rafturi. La casă, un tinerel plictisit, dar cu moacă de intelectual, mi-a aruncat o privire rece. I-am răspuns cu un zâmbet fad, semn că nu-s atât de yakuza precum par.
- Vă ajut cu ceva?
- Caut colecția Playboy din '53!
L-am trezit. Îmi plac moacele astea de oameni scurtcircuitați.
- Glumesc! Vroiam doar să vă perturb docta reverie!

Comentarii

Postări populare