Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

Goodbye sweet november...

A dream come true

Ultima toamna

Remember...

El e Marco, camaradul de joaca a lui David...

[...]

Şi vreau să mă adun din cioburi..

Tu ai viaţa ta, eu am haosul meu. Prefer să doară decât să nu simt nimic.

Oamenii sunt făcuţi să te dezamăgească

Nimic nu mă inspiră mai mult decât să mă trezesc cu sunetul mării.. Ca într-un cântec al lui Dido, “I’ve still got sand in my shoes...”

Din ciclul "şi eu mi-s lume"..

So, ca orice lucru/individ care ajunge prin patria mumă, şi Vocea se românizează. Normal, suntem latini, balcanici, chestii d'astea, nu, si molipsim orice şi pe oricine cu spiritul nostru latin, balcanic etc... Pe rând, din ciclul "şi eu mi-s lume", Smiley e cel mai bun antrenor cu cea mai bună echipă cu piese inspirat alese, Loredana, această Madonna mioritică, este o divă, deci e scuzabilă prestaţia de antrenor (care a reuşit performanţa să aibă cel mai bun duet la capitolul "fals, deci varză"), Moga m-a surprins cu stăpânirea de sine din anumite situaţii penibile iscate, iar Horia este campion incontestabil la categoria "sunt ofticat, deci exist", plus că mi-a părut că şi-a uitat urechile pe undeva prin culise, asta în repetate rânduri. Sper ca vocile să nu pice în plan secundar, iar primordiala treabă, balcanică de altfel, să fie lovitul sub centură şi plătitul poliţelor. Oricum, Vocea îmi place, chiar şi-aşa! :)

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
Nichita Stanescu

În sfârşit..

Mult... Am dormit mult... 12 ore...
N-am mai dormit atât de multă, foarte multă vreme.
Mi-am injectat cu somn fiecare celulă, m-am perindat printre câteva zeci de vise ciudate ce păreau reale şi n-am deschis ochii decât atunci când somnul a început să-mi iasă prin porii pielii.
M-am îmbibat cu somn.

Temeri

Fricoasăsau nu, iată un Top 10 - frici / temeri ce ne bântuie, bazat pe datele colectate de Google. So...
01. Frica de zbor
02. Frica de a vorbi în public
03. Frica de înălțimi
04. Frica de întuneric
05. Frica lipsei de intimitate
06. Frica de moarte
07. Frica de eșec
08. Frica de a fi respins
09. Frica de păianjeni
10. Frica de angajamente.
Recunosc, trecând timpul, am început să-mi dezvolt frica de eşec. :)
Care-i frica ta? Hai, nu-ţi fie frică! Name it! :)

Cerul privit prin ochi de copilas dragalas

Un cer pe care-mi arunc visele si sufletul cu totul...Sunt ca un mic ghemusor de Iubire, o mica faptura din Creatie, un buretzel avid de tot ce inseamna afectiune... Sunt daruire si credinta!

Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.
Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?
 (Adrian Păunescu)

Un SMS poate salva o viata

Idealurile nobile sunt tot mai rare in lumea asta...

Sunt multe de scris, ma rezum sa spun ca la orice initiativa de acest gen, fac si eu gestul nobil de a dona suma infima si modica, insa am mari indoieli ca banii mei sau ai oricui, vor ajunge sa salveze intr-adevar o viata..nu aici ..nu acum..nu in aceste timpuri cand si pe oxigenul poluat respirat trebuie sa platesti chiar daca indirect... Degeaba donez eu pentru o analiza..cand stim cu totii ca in cazul in care esti diagnosticat cu boala respectiva iti trebuie de zeci poate mii de ori mai multi bani..inca de la intrarea pe usa vre-unui spital sau clinici, pentru alte zeci de analize si tratamente...Ne mintim singuri frumos, cu aceste initiative..cand stim defapt cum stau in realitate lucrurile..la o simpla raceala..ori o banala analiza..Dar totusi..am donat...macar sa visam ..desi pe visuri ar fi trebuit sa nu avem pret.. Pacat..si trist..si revoltator...

Iluzii

ma ascund in spatele firelor subtiri

fire ce curg violent peste raceala mainilor

ma ascund in spatele ochilor care nu vad

si imi feresc buzele.

Nu conteaza zvarcolirea cerului

care trece prin palmele ude si ajunge in mine

imi frange inima

sub umbrela cu flori, care miroase a tradafiri salbatici

si a cuvinte moarte.

Vreau sa ma pierd in multime,

si sa ajung la tine

ca un cuvant aurit pe o pagina goala. 
3.11.2010 -3.11.2012

Hello november...