Never say never


 Mereu mi-am dorit o mansarda..cu cat mai mica, cu atat mai bine..Nu stiu cand a venit dorinta asta..o aveam probabil in suflet de cand m-am nascut...O percep ca pe un refugiu, o oaza de liniste, un loc intim, departe de ochii lumii..Sa ma trezesc dimineata cu ochisorii direct in infinitul cerului, sa desenez vise noaptea tot pe negrul lui..sa ma ascund de rautatea din jur, sa evadez cand sunt prea obosita, sa plang cand sufletul urla de dor, sa imi alin singuratatea prin singuratate...
E ca o provocare asupra personalitatii...asupra imaginatiei..! Nu mi-a placut niciodata sa locuiesc la bloc...mai ales blocurile noastre, unde te simti captiv intre niste ziduri si atat..pentru ca sunt construite ca niste cutii de chibrituri, impersonale, deloc estetice, si  oricat ti-ai amenaja apartamentul, tot rece, anost, sobru si inghesuit va fi...Sufletul meu a tanjit mereu dupa natura, o casuta iti ofera privilegiul asta..Am avut si eu candva o casuta.. mai bine zis un suflet numit casuta, sau poate nu..cred ca am visat.. 
Se observa ca am afinitate catre lucrurile in miniatura...Mno..cine stie..poate ca voi avea vre'odata mansarda mult visata...never say never..

Comentarii

Postări populare