Treceți la conținutul principal

Aventura urbana


 In rutina zilnica printre blocurile cenusii, si oameni in alb negru, vreau sa fac ceva copilaresc..
Un picnic pe bloc!
Nu ca nu as putea sa merg oriunde in alta parte, ori sa fac cu totul altceva...vreau sa experimentez senzatia de neobisnuit, vreau sa fiu atipica, sa vad daca mai pot sa inchid ochii si sa ma imaginez pe cea mai verde pajiste cu cele mai colorate flori, vant ce imi adie prin par, si soare in suflet...
E ca un fel de romantism la inaltime..mai imi trebuie partenerul..:_) (David e prea micut pentru asa ceva) 
Altfel, sunt bine veniti si pescarusii...

Comentarii

Anonim a spus…
Sentimente predominante asezate in randuri. Franturi de poveste..
La primavara, printre ciresi infloriti si zambile te va invita cineva la picnic, nu mai e mult..
Mugur a spus…
Iti mutlumesc atat pentru daruri cat si pentru urari! Iti doresc si eu sincer sa ai parte de liniste si bucurie dincolo de tot si toate!

Mugur.

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.