Treceți la conținutul principal

Atipic


 Desi totul e linistit si bine, sunt cam down la capitolul entuziasm..E sentimentul ala, ca am obosit sa traiesc alaturi de oameni...pentru ca trebuie sa dau bucatele din mine, si am senzatia ca ma pierd in lacomia lor..Intre instinct si constiinta ma zbat zi de zi..insa e prea tarziu...sufletul meu a cunoscut acuze si scuze de mult prea multe ori..chiar daca nimeni nu are dreptul asta...fiindca nimeni nu e mai presus sau mai prejos decat mine. Dar asa e lumea...inumana si absurda...
Nu mai vreau nici macar o dorinta ascunsa din trecutul neimplinit..mi s-a luat..si oricum imaginatia ne poate juca feste de cele mai multe ori ca si proiectiile..Asa e cand oamenii se intalnesc si se iubesc pana dispar..iubirile alea perfecte, dar neinsemnate in prezent..
Si uite cum ma pierd in alb si cum scriu defapt despre nimic...! Nu ma plang de suturile in fund de-a lungul vietii, pe care probabil le-am cerut..si nici nu-mi pare rau ca am ramas aceeasi naiva si idealista ca acum niste ani...si nici nu ma mai intereseaza cine se face vinovat pentru asta...
Una peste alta, o sa fie un an genial...!!!

Comentarii

Victor a spus…
Iti dau eu explicatia pentru starea asta care m-a bantuit si pe mine in ultimele zile desi nu o sa ma crezi. Cu toate astea o sa o fac pentru ca la mine ea e cauza de fiecare data: presiunea atmosferica. Atunci cand presiunea atmosferica e la o valoare neobisnuita mintea incepe sa o ia nitel razna si apar stari din astea de nostalgie, tristete, tendinta de a te intoarce in trecut, etc. (in cazul tau mai accentuate decat in general :)) )
De cand am gasit cauza imi este mult mai usor sa trec peste starile astea pentru ca nu mai trebuie sa lupt cu ele in mine, stiu ca sunt induse din exterior si le las deoparte pana se face frumos afara.
Stiu ca nu o sa ma crezi insa ti-am dat explicatia ca nu am procese de constiinta ca nu am incercat macar sa te fac sa te simti mai bine. :))

In ceea ce priveste naivitatea si idealismul, eu nu le-as pune impreuna. Naivitatea este cea mai frumoasa calitate pe care o poate avea un om in timp ce idealismul este cel mai chinuitor defect. :)
Dănuţa a spus…
Sa stii ca pana si rutina asta la mine e tare incurcata..:))
Ma rascolesc, ma sucesc si ma redefinesc..:))Sunt toata un suflet, imi place sa fac clatite cu scortisoara la 4 dimineata, si la momente din astea merit o licenta..:))
Iti foarte multumesc..:D

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.