Treceți la conținutul principal

A mai trecut un an..


Ploaia tipic englezeasca e la ea acasa. O ador..desi sa traiesti intr-un loc cu multa umezeala nu e tocmai funny, chiar si pentru cei sanatosi tun..(utopie), desigur. Privesc in gol prin geamurile aburite, iar aici pe taramurile lui Shakespeare, traiesc un vis, dar parca visul nu este intreg..Lipseste ceva din el, ..ar trebui sa fiu in culmea fericirii, doar sunt unde mi-am dorit sa fiu de cand ma stiu..Nu obisnuiesc sa imi fac bilanturi..uitadu-ma in urma, anul asta am realizat ceva ceva...mai presus de toate am devenit "mami"..! Da...mami cu emotie, cu teama, cu zambete, cu profunzime, cu responsabilitate, cu dor, cu duiosie, cu lacrimi, cu tristete, cu nopti nedormite, cu dimineti senine scaldate in inocenta si puritate...sunt mami..si gandul imi e la el..la puiul meu..mi-e dor de mirosul lui..nimic nu se compara cu mirosul bebelui tau...Nu vroiam sa plec..dar m-am lasat convinsa..ca dupa atatea luni de oboseala acumulata am nevoie de o pauza...sper sa nu-mi simta lipsa prea mult si sa isi aline dorul cu esarfa mea lasata in patut la plecare..Oricum stiu ca David e pe maini bune si in siguranta, sentimentul asta ma mai linisteste putin..
Intalnirea cu Londra nu e o calatorie, ci mai degraba e ca o regasire..poate e "un soi de intoarcere acasa"..! Ma gandesc serios sa ma stabilesc aici, dupa mai multe invitatii primite..Si oricum, de acum incolo trebuie sa ma gandesc la viitorul puiului meu...Nu imi reneg tara si originile, dar acolo nu mai e culoare si zambet, doar cenusiu si ochi  tristi...Trebuie sa o iau de la inceput, cumva, si mai trebuie sa si pornesc de undeva...
Iar aici, pe malul Tamisei, ma simt mai increzatoare si mai puternica ca oricand...!
La multi ani..


Comentarii

danplux a spus…
Felicitări, în primul rând (didn't knew that) !!! Exact, ai dreptate când vorbeşti de ce te face legat de copilul tău, .. ai avut curaj, oricum, să pleci.
Dacă ar fi să aleg un oraş în care să trăiesc, ar fi Londra ( deşi aş alege orice orăşel din Anglia ... chiar şi Portland).
Să-ţi faci timp şi pentru Winchester .. sau Windsor. Sunt atâtea locuri interesante acolo.
La mulţi ani! Sănătate şi împliniri de vise în Noul An!
ice4you® a spus…
La Multi Ani cu multe impliniri atat tie cat si celor dragi tie!

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.