De'ale mele..din lumea viselor


 Cica doar dimineata cu ceasca de cafea in fata, poti gandi limpede..Hmmmmm..oare?! Am incercat sa nu mai las stresul sa-mi afecteze zilele..si sa fac cumva sa-mi salvez "mintile" dintr-o saptamana scolara, sa fac cumva sa nu am nervii intinsi la maxim, chiar daca saptamana respectiva e full..avand de lucru si dupa ce ai "terminat" chipurile orele..! Nu ma deranjeaza ca mai lucrez si acasa pentru ziua urmatoare, pregatindu-mi pentru ore diverse materiale didactice...in definitiv e datoria mea. Ma seaca insa birocratia asta nesimtita..cu tot felul de hartoage..cerinte cu tot felul de situatii, tabele, inspectii ipocrite, activitatile extrascolare fiindca se cer de "sistem", nu le nascocim noi, haosul creat de o "descencentralizare" mascata....etc etc. Mai sunt atatea de spus..dar e oricum inutil..dincolo de toate astea ramane doar multumirea sufleteasca ca faci ceva ce ti-ai dorit..ce ai visat..ca ti-ai urmat chemarea...in rest toate sunt efemere..
Mda...precum ziceam...mai stau la povesti cu cafeaua mea..si o mai intreb asa..daca simte si ea ca locul in care exist, poate nu e locul meu..?  Mi-am dorit ce-i drept sa-mi gasesc locul.. acel loc care sa ma primeasca si sa ma recunoasca..dar n-a fost sa fie..eh..oricum ne inselam de multe ori in viata..asa ca sunt obisnuita sa mai am parte si de dezamagiri..Ma visez de multe ori intr-o poienita, la marginea padurii, intinsa pe spate in iarba, privind cerul pana ma pierd in albastrul lui, unde aud doar linistea si timpul sta pe loc..Acolo sa fie locul meu? As putea ramane acolo pentru totdeauna..Poate ca eu nu il stiu, dar el sigur m-ar recunoaste..oare ma asteapta..?! 
De ce viata asta nu m-a schimbat? Am ramas aceeasi copila naiva...visand la cai verzi pe pereti..Orice as face parca sufletul meu are o busola..catre o singura directie..

Comentarii

Victor a spus…
Inteleg ce spui pentru ca si eu sunt tot un naiv care viseaza cai verzi pe pereti. Nu stiu, Dana...poate suntem noi defecti si nu reusim sa ne maturizam ca restul lumii sau poate ca suntem singurii oameni normali intr-o lume care a uitat sa simta. Nu ma mai obosesc sa gasesc un raspuns la dilema asta, consider ca cel mai bine e sa acceptam aceasta chestie care ne face speciali si sa ne bucuram de partile ei bune. :)
Dănuţa a spus…
Caci chiar suntem speciali..
:)

Postări populare