Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2011

A mai trecut un an..

Ploaia tipic englezeasca e la ea acasa. O ador..desi sa traiesti intr-un loc cu multa umezeala nu e tocmai funny, chiar si pentru cei sanatosi tun..(utopie), desigur. Privesc in gol prin geamurile aburite, iar aici pe taramurile lui Shakespeare, traiesc un vis, dar parca visul nu este intreg..Lipseste ceva din el, ..ar trebui sa fiu in culmea fericirii, doar sunt unde mi-am dorit sa fiu de cand ma stiu..Nu obisnuiesc sa imi fac bilanturi..uitadu-ma in urma, anul asta am realizat ceva ceva...mai presus de toate am devenit "mami"..! Da...mami cu emotie, cu teama, cu zambete, cu profunzime, cu responsabilitate, cu dor, cu duiosie, cu lacrimi, cu tristete, cu nopti nedormite, cu dimineti senine scaldate in inocenta si puritate...sunt mami..si gandul imi e la el..la puiul meu..mi-e dor de mirosul lui..nimic nu se compara cu mirosul bebelui tau...Nu vroiam sa plec..dar m-am lasat convinsa..ca dupa atatea luni de oboseala acumulata am nevoie de o pauza...sper sa nu-mi simta lipsa p…

Londra in ploaie

Cum altfel..?!

Christmas lights

Aveam un vis...

Pe umeri imi gasesc temerile altora ce vor sa ma faca sa cad! Ziua de maine mi se pare atat de departe.. Aveam un vis.. Aveam un suflet..dar s-a ratacit..!

Pofta de şorici..nu şoricei..:))

Azi e Ignatul...ai mei il sacrifica pe Ghita..:_), prin urmare eu voi savura doar șoriciul de la el..nu ma pot abtine cand vine vorba de aceasta "delicatesa"..:_)...Am si eu slabiciunile (pacatele) mele...

Nichita Stanescu

 Lectia despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare.
Atât.

Ar trebui sa decupezi colturile! Ce e gri, e gri si atat, degeaba incerci sa cultivi flori in smoala! Cred ca imi fortez evolutia...

Se poate muri de dor ?

Crengute solitare

Privirile noastre strengaresti au ramas in urma, acolo..departe! Dimineata, vantul cu adierile lui, ne alinta pe fiecare in parte, cu indiferenta si uitare..!

Neputinta

In dupa amiaza asta, am aflat ca una dintre prietenele mele, (nu am multe), s-ar putea sa aiba nenorocita aia de boala care incepe cu C... Rezultatul de la biopsie tinde catre..acum sunt asteptate parerile de la specialisti...Sunt furioasa, revoltata, trista ca nu am putere sa pot face mai mult pentru ea, de ce numai oamenii buni trebuie sa sufere???

De'ale mele..din lumea viselor

Cica doar dimineata cu ceasca de cafea in fata, poti gandi limpede..Hmmmmm..oare?! Am incercat sa nu mai las stresul sa-mi afecteze zilele..si sa fac cumva sa-mi salvez "mintile" dintr-o saptamana scolara, sa fac cumva sa nu am nervii intinsi la maxim, chiar daca saptamana respectiva e full..avand de lucru si dupa ce ai "terminat" chipurile orele..! Nu ma deranjeaza ca mai lucrez si acasa pentru ziua urmatoare, pregatindu-mi pentru ore diverse materiale didactice...in definitiv e datoria mea. Ma seaca insa birocratia asta nesimtita..cu tot felul de hartoage..cerinte cu tot felul de situatii, tabele, inspectii ipocrite, activitatile extrascolare fiindca se cer de "sistem", nu le nascocim noi, haosul creat de o "descencentralizare" mascata....etc etc. Mai sunt atatea de spus..dar e oricum inutil..dincolo de toate astea ramane doar multumirea sufleteasca ca faci ceva ce ti-ai dorit..ce ai visat..ca ti-ai urmat chemarea...in rest toate sunt efemere…

Sweet memories...

Nu te obosi sa arati ce-ai mai bun, altii descopera raul ca fiind un atu! Dintr-o "nesimtire" am realizat ca Mos Craciun e doar un "biznis". In schimb mi-a ramas mirosul de portocale...si copiii care vin cu colindul..desi altii spun ca vin la cersit...Cum mai sunt si oamenii astia...rai si egoisti...eu inca am amintirea serilor cand plecam la colindat, si primeam covrigi, nuci..prajiturele...pe atunci nu comenta nimeni, nimic.. si e drept ca nici IT-ul nu pusese stapanire pe noi, era o bucurie sa iti sune cineva la usa...sa iti bata in poarta...acum isi inchid interfoanele...si isi dau drumul la caini...sa nu fie deranjati...iar cei mici sufera de o lene cronica, si au niste chipuri vesnic nefericite..nici macar o poezie nu mai sunt in stare sa invete pentru serbarile scolare...nu e vina lor evident...ei sunt mici si fara discernamant..

Oare?!?

Astazi cineva mi-a spus ca am spirit fitos..:)  Ce ti-e si cu spiritul asta...

Zambet pur

Desprindere

Cand parasim casa in care am copilarit, privim spre inalt..contemplam lumea de sus, visam sa pasim catre viata pe un covor pufos..Maturitatea noastra insa ne coboara jos..privind in sus la ce ai fi fost...la ce esti..si brusc se opreste totul..

Adiere de timp

Astept sa mi se aseze zapada in suflet! In definitiv toti tanjim dupa amagiri, cand ai NIMIC!

Alone

Viata la tara

Tablou Nicolae Grigorescu – Fete lucrând la poartă