Treceți la conținutul principal

Patrimoniu gastronomic


 Nimic nu se compara cu gustul copilariei nu-i asa? De ce atunci cand ne maturizam si devenim adulti, cea mai impregnata in minte si in suflet ne ramane perioada copilariei noastre? Poate pentru ca atunci eram cu adevarat liberi, puri, sinceri, mult mai zambitori, traiam totul cu intensitate maxima, nu aveam griji, stiam ca afara e soare, sau din contra innorat, simteam anotimpurile..si ne bucuram din plin de ele..nu ca acum..in graba noastra de zi cu zi, trecem pe langa fiecare anotimp fara sa vedem primavara un ghiocel, sau vara teii infloriti, ori toamna frunzele cazand...iar iarna nici macar de zapada nu ne mai bucuram..cel putin aici la mine...ca si asa e floare rara..E normal ca oamenii din ziua de azi sa fie mult mai tristi, mai nostalgici, mai "lesinati" si fara chef de viata..pentru ca pe vremea copilariei noastre se traia altfel..stilul de viata era altfel, lumea era mai colorata si mai frumoasa..asa..cum era pe atunci..chiar daca erau conditii precare la oras...(ma refer aici la perioada comunista), pentru ca am copilarit in acele vremuri. Chiar daca oamenii munceau in fabrici, uzine, sau la camp din zori si pana in seara, nu conta..stiau sa zambeasca, sa iti ofere un pahar cu apa si o lingurita de dulceata, sa se bucure de o zi libera, de un concediu, de o serbare scolara a copilului lor, de nepotii care le calcau pragul pe timp de vara in vacantele scolare, de musafirii care veneau la mare sau la munte..fiecare dupa caz..si context..Sar poate de la una la alta..dar sunt atat de multe adunate..si stiu ca nu-mi va ajunge spatiul sa le astern aici...Doar sintetizez amalgamul de trairi si amintiri adunate in suflet, si povestite cu mandrie si demnitate. Mandrie ca am prins vremurile apuse si gustul autentic al alimentelor de atunci, nu superficiale si fade ca cele din ultimii ani. Mandrie ca am fost invatata de micuta cu munca si la camp atunci cand mergeam la bunici, dar si la oras atunci cand mergeam la practica, si nu mi-e rusine deloc cu asta. Mandrie ca aveam, si inca mai avem o tara bogata, si cand spun bogata ma refer la toate frumusetile naturale cu care a fost  inzestrata glia noastra. Bogatii si resurse pe care in trecut le-am fructificat si pentru altii, (exporturile masive, cu marfa si produse exclusiv romanesti) dar si pentru noi, insa acum zac abandonate, pentru ca e mai comod sa importam, si sa copiem, decat sa ne producem singuri hrana sau serviciile si sa fim originali, speciali, sofisticati...! Acum putini sunt aceia care mai traiesc, simt, si muncesc autentic. Adica romanesc. E un cerc vicios, pe care nu l-am vrut noi, (sau daca ne-am dorit a intra in el, nu a fost in cunostinta de cauza) iar subiectul e mult prea vast si complex, ca sa aflam raspunsul la intrebarea: "De ce nu se mai produce si nu se mai consuma romaneste?" Insa putem vedea efectele acestui fapt, in doar cei cativa ani..efecte pe termen lung cu consecinte grave asupra sanatatii.  Din pacate nu mai gasim pe rafturile magazinelor produse 100% romanesti,  iar cele care le mai gasim sunt destul de piperate, nefiind accesibile tuturor.
Zonele tarii care mai pastreaza si in ziua de azi traditia, portul, respectarea retetelor de pe vremea bunicii, sunt la mare cautare pentru turisti, tocmai pentru ca acolo regasesc gustul merindelor de alta data, se intorc in timp, fie si pentru cateva zile, isi potolesc din dor.. si isi aduna in suflet comori...! Si targurile taranesti sunt la mare cautare..oare de ce? Tot pentru gustul de alta data, si pentru ca stim ca acele produse nu au fost inbalsamate cu ingrasaminte chimice, sau conservanti, E-uri, aditivi alimentari, etc.
Initiativa celor de la Real, "Incurajeaza romanii sa cumpere produse romanesti!", mi se pare de bun augur pentru producatorii locali si regionali, dar si pentru clientii sai oferindu-le produse romanesti. Pentru ei este un avantaj sa aiba pe rafturi, produse autentice, de calitate, originale, si in felul acesta contribuie si la economia locala.


Astfel de proiecte si parteneriate, ar trebui sa se deruleze la nivel national, pentru a reinventa brandul romanesc. Reactiile consumatorilor sunt extrem de pozitive in urma desfasurarii targurilor de acest gen..Putem sustine economia romaneasca si producatorii autohtoni prin educatia oamenilor pentru pastrarea traditiilor culinare romanesti si prin organizarea de targuri si evenimente unde chiar producatorii sa isi prezinte produsele si sa stea de vorba cu clientii demonstrand puterea traditiei prin prospetime si originalitate. 
Si ca sa inchei acest articol intr-o nota mai vesela, am sa va spun ca nu numai Creanga a avut amintirile lui, :) si ca orice suflet le am si eu pe ale mele..Cand ma gandesc la gustul copilariei, spun placinta dobrogeana, spun covrigi, spun mamaliguta cu smantana, spun sarmalute, cozonac, zacusca, dulceata bunicii, lapte cu fidea,  inghetata polar, puiul cu smantana tot al bunicii... tochitura afumata din vasul de lut, si nu mi-ar ajunge noaptea sa continui..
V-am facut pofta? :)
Cultura gastronomica si traditia alimentara sanatoasa ar trebui sa fie ca un patrimoniu pentru noi toti, si am putea spune ca bucataria romaneasca este o adevarata comoara, fiind apreciata de cei de peste hotare. Sarmalutele sunt cartea noastra de vizita in gastronomie..:), le scoatem in fata si le promovam peste tot..Cu alte cuvinte, in acest articol nu am facut altceva decat sa hranesc nostalgia pentru ca afinitatile pentru anumite gusturi reflecta pana la urma, un bagaj cultural personal.  


Articol scris pentru etapa nr.15 in cadrul concursului SuperBlog 2011
Sponsor: real,- Hypermarket
Nume proba: Cumpara romaneste

D^D

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.