Treceți la conținutul principal

Legenda unui vis


 Se spune ca in viata trebuie sa alegi un munte si sa il urci, fie si metaforic. Ma simt ca acasa atunci cand sunt inconjurata de munti. Ironia sortii a facut ca eu sa ma nasc la mare, insa mult mai tarziu aveam sa inteleg si sa accept, ca sufletul o sa mi-l las intre munti. Ca acolo va fi cararea mea. E lesne atunci de inteles ca oricati bani as avea la dispozitie, timp liber, oportunitati, privilegii, sanse, eu tot spre "muntele meu" as alege sa ma indrept. Pentru ca acolo am cucerit lumea.  Lumea mea, evident..atunci cand marea mi-o naruise.   Doar in mijlocul muntilor am trait linistea linistii..
Acolo, e orizontul:
Jocul de culori- aramiu, portocaliu, rosu...si soare, mult soare, seninatatea aureolei..! 
De cate ori ajungi pana la inaltimea viselor tale? De cate ori indraznesti sa-ti doresti sa urci, sa sui pana acolo unde rasare soarele? Eu asta imi doresc sa fac pentru o viata si un pic.  Sunt obosita..inchid pentru o clipa ochii, si imi las visul de noapte sa zboare pe fereastra..
Ca si legendarul Land Cruiser, de neoprit, fara limite, fara compromisuri, Eu si El, sfidam timpul, prejudecatile, pornind la drum in deplina siguranta,


spre paradisul regasit, spre cel mai frumos oras european, intr-un peisaj dumnezeiesc, daruindu-ne cel mai frumos Craciun din viata noastra..la Praga.


 Zecile de mii de turisti se calca in picioare. Podul Carol, probabil cel mai important obiectiv turistic, e plin de vanzatori ambulanti, de artisti, si de formatii de jazz. Un batranel imbracat ca-n filmele clasice, cu vesta si bereta, invarte de manivela unei cutii, din care razbat acordurile unei sansonete. Cu priviri sclipitoare si sufletul tremurand am urcat la castel, admirand orasul de sus si baloanele cu aer cald, care zburau deasupra lui. Ca doi copilasi am mers apoi in Piata Orologiului privind mirati la cadranele imense, cel astronomic si cel calendaristic. Plimbarea prin Targul de Craciun din Piata Veche plin de suveniruri carora nu le-am putut rezista, a fost o adevarata poveste..
Calatorie prin legende si basme, dincolo de oameni, de timp, de suflet..infruntand conditiile dificile de drum la volanul marcii noastre favorite Toyota-Land Cruiser.
Cu numeroase premii primite, pentru creionarea pasiunii in calitate, avand incredere ca ne va purta pe aripi de vis, la fel cum a facut-o timp de 60 de ani, fiind martora la povestile miilor, poate chiar milioanelor de suflete, intr-un interior rafinat in care inimile noastre de catifea isi impletesc iubirea cu parfum de vanilie, si infinit albastru! 


Articol scris pentru etapa nr. 17 in cadrul concursului SuperBlog 2011
Sponsor: Toyota Romania                                                                 
Nume proba: 60 de ani de legenda in off road












 D^D

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.