Parfum de ploaie...


 Nu sunt un personaj din propriile mele povesti, desi poate asa pare la prima vedere..Uneori  pana si eu am senzatia asta pentru ca e mult mai usor sa scrii decat sa traiesti...Octombrie e luna mea de suflet.. In luna asta imi faceam cele mai multe sperante, visam cu ochii deschisi, tanjeam, imi doream...Anul asta insa va fi un octombrie rece si gol...nostalgic, plin de amintiri dulci dar si dureroase...In luna asta am zambit dar am si plans, am fost fericita dar si trista, m-am regasit dar m-am si pierdut...As vrea sa invat sa traiesc din nou, chiar daca mai privesc si inapoi din cand in cand..Of..daca nu mi-ar pasa m-as simti atat de libera.. Stiu ca va ploua in curand..vor sosi ploile alea ruginii ca o binecuvantare, sa ma spele de toata tristetea adunata in ani..si poate ca la primavara voi rasari mai eliberata de poverile cocotate pe marginile sufletului. Albul zapezii imi va zugravi imaginea unei fetite in rosu fericita, verdele unor ochisori iubiti...dar deja devin melodramatica. Si ce daca..mereu mi-a fost teama sa-mi exteriorizez sentimentele, acum nu mai e cazul..Nu, nu sunt o frustrata neimplinita, ce am trait si simtit eu, nu au trait si simtit altii intr-o viata..pare o lauda, dar nu e ..e mai degraba zborul unui spirit in evolutie..Nu am stagnat ca si spirit, dimpotriva...in fata ochilor mi se dezvaluie noi si noi orizonturi, dar eu stau pe loc..parca asteptand ceva, asemeni unui calator obosit pe o banca in vre-o gara veche.. Cum ziceam...octombrie e luna mea de suflet..si macar in acest octombrie mi-as dori sa -i fie dor...caci al meu dor e nemarginit..!

Comentarii

Postări populare