Treceți la conținutul principal

Evolutie


Creierul uman si procesorul...ambele proceseaza informatii, utilizand tipare complexe si conexiuni intr-un spatiu fizic. Punctul in care evolutia naturala si cea tehnologica se intrepatrunde. In ziua de azi prin intermediul tehnologiei putem ajunge oriunde!  Distanta nu mai e o problema pentru noi. Pentru cunoastere omul trebuie sa depuna un minim de efort. Avem acces la o gama generoasa de gadgeturi, nu putem refuza noul. Tehnologia ne garanteaza pana la urma un standard de viata modern, ne face mai competitivi. Progresul inseamna adaptabilitate fie ca ne convine fie ca nu ne convine, si numai prin el ne putem integra in viteaza mileniului 3. Fiind moderni am invatat ca informatia e accesibila. Nu am mai fi capabili sa traim fara confortul progresului. In ziua de azi fara tehnologie totul ar paraliza si am umbla bezmetici prin haos. Lumea azi, se misca cu o viteaza uluitoare, si doar cine accepta noul, tine pasul cu prezentul. Iar aceasta lume se imparte in doua grupuri..cei care au acceptat noul, si cei care traiesc intr-un trecut traditionalist refuzand necunoscutul. Sunt inca destui oameni care daca le dai un telefon mobil in mana banal nu stiu sa-l foloseasca. De ce? Pentru ca sunt depasiti de prezentul in care traim, pentru ca mental si din punct de vedere al evolutiei tehnologiei sunt in urma. Asta e realitatea. 
Raman la parerea personala, aceea ca, creierul uman este inca o enigma, fiind imposibil sa il descifrezi, analizezi si sa il traduci. Insa tot noi, am creat evolutia tehnologica de azi..spre folosul nostru. In mileniul 3 inteligenta si informatia merg mana in mana. Si oricum explozia asta tehnologica de acum ne duce cu gandul la termenul de inteligenta artificiala care va lua amploare din ce in ce mai mult in urmatorii ani. Totusi nici un Procesor nu va putea egala emotiile specifice omului, nu va putea inlocui intelectul format in milioane de ani. Si nici structura genetica.



Prea multa tehnologie insa, anuleaza sufletul, evolutia spirituala. Ne robotizam si noi odata cu multitudinea de
tehnici si gadget-uri. Sunt totusi de acord cu evolutia stiintei in diferite domenii, spre exemplu cel medical. 
In concluzie, progresul nu va avea niciodata o cale neteda. Poate fi si benefic pentru noi dar si periculos. Pot parea paranoica, dar pe mine una ma sperie gandul, ca in viitor s-ar putea realiza copierea sau mai rau, transferul personalitatii noastre pe suport informatic. Experimentele gen clonare, doar exista. Ramane de vazut daca umanitatea va pierde in favoarea inteligentei artificiale. Timpul ne va da raspunsul..



Iisus spunea:  "Eu voi pleca, iar acolo unde Ma duc, voi nu puteti veni."
Liber la imaginatie..

Articol scris pentru etapa nr.12 in cadrul concursului SuperBlog 2011
Sponsor: Oktal.ro
Nume proba: Procesoare versus neuroni
D&D

Comentarii

Victor a spus…
procesorul este mai bun decat creierul uman in domeniile de care creierul uman nu ar trebui sa aiba nicio trebuinta. :)

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.