Ecouri de copilarie


Mi-e dor de copilaria mea. Cine imi aude povestea ar zice ca n-as avea de ce sa imi fie prea dor, insa eu am pastrat in suflet doar clipele frumoase, iar pe cele urate din pacate memoria auditiva si vizuala le-a captat fara ca eu sa pot face ceva in acest sens. Copilaria trebuie musai sa aiba miros, gust si sunet. E un mixt din care daca lipseste unul din aceste ingrediente parca amintirile care ne proiecteaza in acel timp nu mai au farmec..Copilaria mea are gust de orez cu lapte pe care il devoram atunci cand mama avea timp si pentru mine..Era printre singurele deserturi simple si la indemana de facut, chiar daca in toiul noptii mergeam la alimentara si lasam plasuta cu sticle la rand, ca apoi dim la 5-6 sa merg cu ochisorii carpiti de somn sa finalizez cu mandrie sarcina de a cumpara acel lapte..Zambesc..imi aduc si acum aminte de sticlele de pe vremea aia..eram fascinata de formele lor..sticla de lapte, cea de sana, borcanelele de iaurt..Apoi mai are gust de placintele de la cuptorul bunicii, in vacantele de vara, de toata mancarea gatita la soba si evident gustul era divin, de nuci verzi, de visine, de cirese, si de tot ce imi era pofta..era felul ei de a ma rasfata, atunci cand ma astepta nerabdatoare, fiind nepoata ei preferata. Din pacate acum ma vegheaza de undeva de sus...si ma mangaie imaginar ori de cate ori sunt trista, ca atunci cand eram micuta si ma lua in brate, fiind singurul adult din viata mea la care ma refugiam atunci cand aveam nevoie de o mangaiere..
Copilaria mea are miros de portocale, acele portocale pe care le vedeam si le gustam doar de Craciun...gasite cu greu de un unchi care lucra in cadrul armatei... miros de flori de musetel atunci cand dupa ce le culegeam mama le aseza pe un ziar pe sifonier,  invaluind cu parfumul lor intreaga casa..
N-am sa uit niciodata momentele in care jucam in fata blocului sotronul, elasticul, frunza, tara tara vrem ostasi, telefonul fara fir..doamne..ce frumos si pur si simplu era totul..N-am sa uit nici zilele de practica din scoala..unde atunci cand ne-au dus la cules de cartofi..(noi fiind niste copilasi)..cred ca eram prin cls. a VI-a,  eu mandra i-am adus mamei acasa cartoful cel mai mare..:) ...Da..am dus o viata modesta, pentru ca pe vremea copilariei mele inca eram inainte de '89..Cate amintiri..
Copilaria mea are sunet de Teleenciclopedia din fiecare sambata..la care ma uitam cu mare interes.. domeniul  preferat fiind cel cu animalute..are sunetul vocii Sandei Taranu..prezentatoarea de la TVR de pe atunci, inconfundabila, are sunet de serbari scolare, are sunet de pian...acel pian pe care il vedeam mereu la o verisoara care era mai norocoasa decat mine, si la care imi doream sa cant mereu.. doar ii atingeam usor clapele..insa sunetul acela imi trezeste mereu in suflet o emotie infinita.. Sunetul trenului care ma purta in vacante spre libertatea mult tanjita.. Sunetul melodiilor adolescentei mele, cand ascultam pana la epuizare Laura Paussini.. Sunetul n-ar trebui sa fie doar un stimul pentru auz..ci si pentru suflet..pentru ca odata cu el te proiectezi acolo unde ai trait si simtit cele mai intense emotii..O perioada fermecata..perioada ce imi este acum adusa in suflet de Asus, cu generatia de laptopuri N55 si N75. Prin fidelitatea sunetului din pachetul Sonic Master, imi hranesc sufletul cu povestile care mi-au lipsit in copilarie, povesti care mai tarziu m-au purtat pe culmi de vis si infinit albastru in brate de om..retraind seara de seara, clipe magice in suflet de copil..
Multumesc pentru dar! 


Articol redactat pentru etapa nr.1 in cadrul concursului SuperBlog 2011
Sponsor: ASUS
Nume proba: Puritatea sunetului

D^D

Comentarii

Squarehead a spus…
Ai trecut de la miros la sunet, prin nu-ştiu-ce interfaţă de Asus.
Mă gândesc de ce nu i-au spus direct ASSUS, căci oricum la asta mă gândesc când aud sau citesc denumirea mărcii.

Postări populare