16



 Cu cine-mi înfloreşte timpul
când universul moare trist în mine?
Cu cine să-mi usuc de ploi
durerea gândului în doi ?
Din care parte, marea ce mă minte,
va naşte valuri de cuvinte ?
Mai solitar ca şoimul care moare
pe stânca arsă de sărut solar,
tresar în zborul meu pe mare
când mă sfârşesc amar.
Mi-s albe visele în suflet
şi tâmpla râde-n frig însingurat,
te aştept la poarta mării
în visul meu curat.
Că astăzi este zi de dor
Când cerul răsturnat în mine
Mă-ndeamnă să te-aştept.
O ştii prea bine..

Comentarii

Postări populare