Treceți la conținutul principal

Pauza de suflet...


E timpul sa iau o pauza de la tot. Sa ascult tacerea, sa privesc spre cer, sa respir, sa alerg desculta prin roua de munte, sa retraiesc amintiri dragi, sa pasesc pe alei si poteci dragi sufletului, sa intorc privirea sperand sa-i zaresc chipul, sa ma bucur de ploaie, sa stau pe o bancuta privind la ei...doi copilasi fericiti si inocenti..sa inchid ochii si sa imi imaginez padurea in care sufletul imi zbura..
Stau si ma intreb...de ce e in legea firii ca omul sa fie schimbator?! Pur si simplu mi s-a facut dor de mine, si nu vreau decat sa imi acord privilegiul de a ma reconstrui din franturi de suflet lasate candva pe clapele unui pian..
Vreau acasa..vreau sa fiu acolo in locul in care apartin..in care am simtit ca am o identitate...fie numai si pentru o clipa, pentru cateva zile..sau pentru o vesnicie!
Aproape ca sunt perfect de imperfecta...:)

Comentarii

Larisa-Roxana a spus…
Suspine din suflet!

Frumoase linii!

Salutari.
Victor a spus…
mie tocmai aceasta continua schimbare imi place. daca as ramane mereu acelasi mi-as pune semne de intrebare...pe langa faptul ca as incepe sa ma plictisesc eu de mine ar mai fi si ca asta ar insemna o incetare a evolutiei mele ca fiinta.
acasa...pentru mine acasa inseamna atunci cand raman eu cu mine...atunci sunt acasa, oriunde as fi. trecutul e lasat in urma pentru ca amintirile nu aduc decat tristete si melancolie fara rost. :)
Dănuţa a spus…
Dupa cum bine ai observat am o perioada mai grea, mai trista, si e firea mea mai sensibila care deocamdata nu ma lasa sa fiu tocmai eu fiindca no..inca mai tanjesc dupa mine cea care era happy. Stii..acasa e acolo unde simti ca vibrezi..ca rezonezi cu locurile..cu natura..cu tot ce te inconjoara..hmmm la vremea aia mai aveam semne de intrebare insa eu mi-am gasit casuta. Am pierdut-o si pe ea ce-i drept..dar..nu-i nimic. :) e acolo..undeva..

Larisa, salutari si tie..si multumesc pentru ca ai pasit in coltul meu de suflet.
Dănuţa a spus…
Cat despre schimbare ma refeream doar la suflet. Sufleteste schimbarea poate fi periculoasa chiar si pentru tine. Pentru ca unii zic..eu nu o sa ma schimb niciodata..voi ramane mereu la fel..iar eu sunt putin nedumerita, pentru ca mi-am dat seama ca nu e asa deloc.
Victor a spus…
toate trec in viata. nostalgicii vad in asta o tragedie, cei ce privesc spre viitor o vad ca pe unul dintre lucrurile frumoase ale vietii. orice problema ai, o sa treaca, trebuie doar sa mergi mai departe. :)
Dănuţa a spus…
:)
Merg..norocul meu e ca ma pot adapta din mers. Nu stau pe loc..desi asa pare.

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.