Suflet daruit


 Greutatea tristetii nu ma lasa sa respir..Mi-e dor de sentimentul de liniste ce te cuprinde doar atunci cand sufletul se odihneste in bratele altui suflet..cand mainile mangaie inima ce bate pentru tine..e un dor care macina zi de zi..
Privesc un cer albastru dintr-un alt capat de lume..eu cu mine..infranta, pierduta, si nu-mi pasa ce vor zice sau crede altii despre marturisirile mele de suflet..aici e refugiul meu sufletesc, si nu am de gand sa dau explicatii nimanui pentru ceea ce simt, pentru ceea ce scriu...si mai ales de ce predomina tristetea...Ma voi opri la un moment dat din a-mi plange dorul aici..si voi alege sa il duc in tacere, caci probabil stie cel de sus de ce e asa..si nu cum mi-as dori..!
Sufletul meu e departe...iar eu zambesc ..macar e acolo unde mi-am dorit sa fie..cu cine mi-am dorit sa fie..Eu, obosita fiind de atata dor, ma inchid in mine..asteptand in coltul meu de lume sa rasara Luna...visand in tacere ca iti adorm in palme..!

Comentarii

Postări populare