Cochilii de scoica

Pe tarm o barca isi duce somnul subacvatic acoperita de muschii verzi si scaldata sub razele sorelui... inca i se mai poate distinge forma...
Dimineata, in obisnuita mea familiaritate cu tarmul aceleiasi Mari Negre astept minunea rasaritului de soare contempland nesfarsitul albastru si linistit, frumusetea diminetilor marii. In acest loc in care vezi marea, o mirosi, o auzi, dar nu o poti atinge...
Percepi rasaritul dar nu il poti vedea...
Te simti acasa, dar nu esti...
Sufletul meu aduna acum cateva raze de soare prinse in cochilii de scoica..

Comentarii

Postări populare