Treceți la conținutul principal

Mintea unui barbat divortat


Mori o data, de doua ori pana ma mai linistesc, dupa care poti sa arzi in flacari sa ma simt bine. Ma indragostesc o data pe an si atunci nu vreau iubire, ci dezmat, vreau sa fii a mea cu gandul la altul. Nu suport sa ma iubeasca femeia dupa care mor…Daca ma iubesti, unde e placerea mea de a tanji dupa atingerea ta? Cum sa ma simt in viata daca tu vii la usa mea de dimineata si ma vrei precum popa pomana? Intelegi? [...] M-am saturat sa ies din casa in picioare, de maine am sa ma tarasc precum soparla spre masina si nu am sa urc pe la portiera din stanga, ci pe trapa de deasupra…Asa, ca sa intelegi, ca nu am nevoie de tine aici, ci acolo, sa nu te stiu in ce pozitie stai, mananci, inghiti, speli pe dinti…Te vreau departe intelegi? Nu am nevoie de tine aici, nu imi folosesti. [...] Te-am vazut ieri in parcarea firmei  unde lucrezi…am plecat mai departe – daca ramaneam ma vedeai, vroiai, vroiam. Ar fi fost ideal si fatal in acelasi timp. Te-as fi luat acasa si te-as fi trantit in locul in care sta femeia mea si numai a mea. Acolo, in coltul meu vulnerabil tu te-ai fi adunat ghem si mi-ai fi muiat genunchii incat as fi picat in dinti si as fi muscat din urmele pasilor tai si toata dragostea mea s-ar fi oprit de teama.[...] Femeia pe care o iubesc ma vrea langa ea. Sunt pe malul prapastiei. [...] Am sa te iubesc pana o sa te vad cu altul, iubito. Vei stii ca te-am iubit cand o sa ma vezi fericit cu o blonda proasta care imi arata ca un san e mai mare decat celalalt in mijlocul unei cafenele. Vei sti ca nu am putut sa fiu cu tine pentru ca nu asa ma vad suferind – nu vreau sa ma plictisesc vreodata langa tine…”



Controversata carte a lui Adrian Sahr- "Mintea unui barbat divortat". O altfel de literatura. O literatura pentru femeile inteligente.

“Cruda, carnala, “Mintea unui barbat divortat” incita imaginatia. Citind-o, vei strabate strazile orasului mai atent la ce se intampla dincolo de aparente.”

Comentarii

Victor a spus…
intr-adevar exista iubiri care nu "functioneaza" decat la distanta, apropierea facandu-le distructive. nu neg, pot fi frumoase...dar nu cred in ele. viata e prea scurta ca sa complici atat de mult iubirea. iubirea trebuie sa fie simpla si trebuie sa fie frumoasa. daca aduce mai multa tristete decat fericire atunci trebuie cautata in alta parte.
Dănuţa a spus…
Iubirea poate fi simpla si frumoasa atunci cand te abandonezi total acelei iubiri. Fara rezerve, si fara ierarhii. Cum spunea un "prieten" de pe aici..iubirea nu razbate daca femeile vor langa ele "ornitorinci", dar nici daca barbatii vor sa fie lideri si sa le gadili mereu orgoliul. Sunt multe de spus la acest capitol,nu e cazul acum, cert e ca, oricat am vrea noi sa credem ca suntem egali intr-un cuplu, ei bine nu suntem. Suntem diferiti. Cel mai mult gresim atunci cand intimitatea fiecaruia e invadata reciproc, pe motiv ca sunt unul si acelasi. Ca o entitate. Total gresit. Eronat. Nu sunt asa. Sunt doi indivizi, doua suflete, doua minti, doua personalitati, doua inimi..etc etc. De aici e total previzibil cum va avolua acel cuplu..daca unul din cei doi parteneri crede ca amandoi fuzioneaza ca unul singur. Hmmmmm..asa nu merge..sa accepti asta e doar un compromis si o conformare de a trai mereu in umbra celuilalt.
Si ca o concluzie eu admit ca am o personalitate dominatoare, deci nu pot trai cu un partener dominator.Asta nu inseamna ca am langa mine un "ornitorinc"...!
Asa..ca fapt divers..:)
Si ca sa revenim la contextul initial de la care a pornit discutia, ai dreptate..exista iubiri distructive, cat despre distanta..nu mai putem vorbi de iubire..decat de legaturi sufletesti mai mult sau mai putin intense, si atat. Ele pot ramane asa pentru totdeauna..pana cand acei oameni vor muri..sau se pot destrama la prima adiere de vant.
Victor a spus…
fiecare om are o versiune proprie asupra iubirii, e normal sa fie asa pentru ca fiecare om este diferit. :)
...si nu stiu ce aveti voi cu ornitorincii dar mie mi se par niste animale foarte dragute. doar pentru ca arata diferit nu trebuie discriminati ;))
Dănuţa a spus…
Ai si tu dreptatea ta. Prea suntem rasisti. :))

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.