Glas mut...


O alta zi..si totusi, va exista mereu un cufar in care sa pastram  ecoul zilei de ieri..Aceeasi repetabila distanta..ce se asterne intre noi, aceeasi neputinta de a fi noi mai mult sau mai putin...de a simti...de a cadea in genunchi..unii mai cu rezerve..altii fara..
Atata alb ma face si mai vulnerabila.. iar visele mele nu mai sunt vegheate... coltul de suflet ramas l-am pus intr-o cutiuta de catifea si i-am dat drumul pe mare..

Tony Poptamas si Alexandra Ungureanu-Ai Sa Stii
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Comentarii

Anonim a spus…
Noi, oamenii suntem creaturi foarte ciudate și complexe. Niciodată mulțumiți,veșnic cuprinși de regrete, mereu în căutare de ceva nou sau vechi..
Timpul se scurge și decizi să lași trenurile și gările în pace, să rămâi unde ești...Durerea te sfâșie, dar ai luptat cu nimicul sau poate doar cu tine, pentru că de fiecare dată gara e tot goală.Trenul pierdut niciodată nu mai vine înapoi, iar gările au un anume farmec doar atunci când știi că un om te așteapă cu tot sufletul să vii.

Postări populare